Săptămîna asta nu vreau decît să vă spun o poveste.
Locotenentul Matei (Alin Panc) păzeşte graniţa româno-moldovenească. În timpul liber, locotenentul Matei discută despre rasism cu un subaltern (Alexandru Bindea). Din discuţii reiese clar că locotenentul Matei e vehement anti-rasist. Din întregul film reiese clar că regizorul-scenarist Mircea Mureşan e vehement anti-rasist sau, în orice caz, intens preocupat de actriţele cu ten închis - fie ele şi actriţe cu ten deschis, care s-au bronzat intensiv la lampă. Cea mai preţuită dintre acestea e Olimpia Olari, care-şi face debutul pe marele ecran în rolul unei ţigănci numite Azucena. Azucena e o mîndră fiică de bulibaşă (Ştefan Sileanu, care pare să se creadă în Apus de soare). Printre hobby-urile ei se numără statul la soare în pielea goală, statul la eclipsa de soare (din 11 august 1999 - ziua în care începe povestea) în pielea goală, statul în ploaie în pielea goală, "ghicitul în sîni" (artă în care se oferă să-l iniţieze şi pe locotenentul Matei) şi, după toate aparenţele, cursurile de dicţie. N-o vedem participînd efectiv la un astfel de curs, dar e clar că exersează non-stop - altfel de ce ar vorbi ca o casetă de învăţare a limbii române? "Matei, ştiu eu un loc ascuns", spune ea, accentuînd tot ce se poate accentua, inclusiv virgula - asta, desigur, în timp ce se zbenguie goală. Nu e de mirare că, în faţa acestui spectacol, toată lumea îşi pierde capul. Locotenentul Matei îşi pierde capul şi uită că avea o prietenă (Diana Munteanu). Omologul lui basarabean, Vanuşa (Şerban Ionescu), îşi pierde capul şi începe să bată la uşa lui Matei în toiul nopţii, dîndu-se cu fundul de pămînt şi zbierînd, sfîşietor, că vrea şi el - "Măcar o daaatăăăhhh-ho-ho-ho!". Mircea Mureşan îşi pierde capul şi uită că locotenentul Matei avea o prietenă (Diana Munteanu); aceasta dispare din poveste fără nici o explicaţie. Asta da pasiune: nimic nu mai există pe lîngă ea.
Cel puţin pînă pleacă Azucena şi apare Doly cu un singur l (Nicoleta Luciu). Ştim din subtitluri că e Doly cu un singur l. Subtitlurile sînt acolo pentru că Doly e indiancă şi vorbeşte englezeşte. Adevăratul ei nume e Indira şi ea face parte dintr-un grup de imigranţi clandestini pe care locotenentul Matei îi salvează din apele Prutului. Văzînd-o şocată şi înfometată, Matei o ia acasă, o hrăneşte - e adevărat, numai cu pîine şi suc (din ce vedem noi), dar la lumina romantică a unei lumînări. "Sînt virgină", aflăm din subtitluri că i-ar spune ea, deşi mie mi s-a părut că-i spune: "Ai ămă vărgil". La care el răspunde încuietor: "Sidaun pliz". După care înnebuneşte de tot. Azucena e uitată. De prietena lui (Diana Munteanu) ce să mai vorbim? Acum pare hotărît să se dea la toate femeile care-i ies în cale, începînd cu vînzătoarea de la care cumpără haine pentru Doly-Indira. (Hainele respective par să consiste din desuuri.) Nici Doly-Indira nu se lasă mai prejos: intră numaidecît în jocurile lui voyeuriste (pretextul lui e că vrea să-i facă paşaport şi are nevoie de poză) şi, în cursul şedinţei foto care urmează, ia tot felul de atitudini lascive. Dar imediat după aceea revine la vechea ei atitudine cuminte-speriată, întrebîndu-l cu sfială: "Would you like some oral love?" Colac peste pupăză, reapare obsedatul de Vanuşa, mai convins ca niciodată că vrea şi el. Cînd se întîmplă asta, Matei nu e acasă; a plecat s-o caute pe adevărata lui iubire, Azucena. (Cît despre prietena lui (Diana Munteanu), tot nimic: nici o veste.) Convinsă (în mod eronat) că Matei profită de neajutorarea imigranţilor, Azucena s-a dus şi s-a făcut dansatoare într-un local sordid. Ne convingem cît de sordid e localul atunci cînd Matei, căutînd peste tot, întrerupe o echipă de filmare din lucrul la un porno. Cel puţin cred că din asta o întrerupe. E la fel de posibil s-o fi întrerupt din lucrul la alte secvenţe - ulterior tăiate - din filmul Azucena: în viaţa mea n-am văzut un film care să vrea cu atîta disperare să fie porno, şi să nu reuşească. Ceva îl tot reţine. Ce anume? Dificultatea de a-i comunica această schimbare de tactică lui Ştefan Sileanu, care clar credea că joacă Shakespeare? Amintirea unui anumit premiu pentru debut, acordat cîndva la Cannes unui film numit Răscoala? Fantoma severă a Vitoriei Lipan - eroina unei alte ecranizări semnate Mircea Mureşan? Că doar nu l-o fi reţinut respectul pentru contribuabil! Zău, nu era cazul! Vine un moment cînd orice film de calitatea Azucenei e obligat să se privească în oglindă şi să se întrebe: "Am curajul de a-mi fi credincios mie însumi, de a-mi urma adevărata chemare?" Azucena nu adună niciodată curajul ăsta, dar adevărata lui chemare rămîne clară şi vibrantă pînă la capăt şi există un moment măreţ, în ultima parte, cu Valentin Teodosiu în rolul unui peşte cu apucături de fiară (chiar face: "Grrr!"), călărit de trei fete deodată. Sînt cinci ani de cînd mi-am jurat să nu mai spun "nu" nici unui film românesc şi în timpul ăsta am îndurat şi am învăţat multe, dar iată că mai apare din cînd în cînd cîte o monstruozitate în faţa căreia mă simt din nou "laic ă vărgil".
Notă: Citiţi şi articolul A da totul afară, semnat de Andrei Gorzo.