Văzut de la TV, TIFF (a.k.a. Festivalul Internaţional de Film Transilvania) a fost manifestarea aceea cosmopolită în care s-a făcut mişto de prostul gust preţ de o noapte, locul unde Vanessa Redgrave s-a întîlnit cu Leslie Hawke arătînd cuconetului bucureştean că e nevoie de mult mai mult decît de nişte haine de firmă şi cîteva operaţii estetice ca să fii o "lady", dar şi spaţiul în care filmele tinerilor cineaşti autohtoni s-au bucurat de săli pline şi de aplauze la scenă deschisă.
Văzut de la Cluj, festivalul a fost o selecţie de pelicule în care, cu cîteva mici excepţii, fie marcai un penis expus în cadre largi pe ecran, fie bifai o poveste despre o iubire homosexuală. Cum era de aşteptat, şi Noaptea prostului gust a conţinut secvenţe de sex, başca o vedetă de filme porno în ipostaza unei doamne hotărîte să-şi răzbune soţul, strivindu-i duşmanii între sînii uriaşi.
Festivalul are, la fiecare ediţie, acelaşi criteriu de selecţie sexuală, aşa că ar fi bine ca, măcar o dată la trei ani, organizatorii să încerce să lucreze şi cu un alt "selecţioner" de filme. Gustul artistic al actualului director artistic (Mihai Chirilov) e indiscutabil, la fel şi cunoştinţele sale cinematografice, doar că, uneori, prea mult sex nu face bine. Pun pariu că selecţia lui Gorzo ar fi arătat cu totul altfel.
Cît despre filmele românilor, ţineţi minte titlul A fost sau n-a fost?. E filmul lui Corneliu Porumboiu care l-a făcut praf pe Andrei Şerban, aşezîndu-l în categoria preferatelor sale din festival, alături de Va, vis et deviens al lui Radu Mihăileanu. Filmul lui Porumboiu (care scrie dialoguri delicioase, dar vorbeşte monosilabic) a fost şi preferatul publicului. La Bucureşti, săptămîna asta sînt majoritatea filmelor de la Cluj, iar dacă vreţi să vedeţi pe gaura cheii o discuţie ca-n viaţă între doi bărbaţi heterosexuali, prieteni din copilărie (da, ajung şi ei la o discuţie despre cum ar fi dacă ar fi gay), mergeţi la Izolaţi, filmul cu cele mai bune dialoguri din festival.