Cură intensivă de jazz la Bucureşti

Ne aflăm la Bucureşti în plin Festival Internaţional de Jazz, a cincea ediţie fiind organizată şi de această dată de Centrul pentru Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti - Arcub. Cura intensivă de jazz a început pe 18 şi va dura până pe 26 octombrie, pentru cei dispuşi să participe la ea. Iniţiat în 1999, cu scopul de a transforma o succesiune accidentală de manifestări jazzistice într-una de tradiţie, festivalul poate purta deja în al cincilea an galoanele unei sărbători muzicale cu continuitate. Proporţia potrivită între artiştii români invitaţi şi cei străini a conferit atractivitate festivalului, care în fiecare an a devenit mai bogat, 2003 aducând la Bucureşti o vedetă de top a jazzului mondial, pianistul Michel Camilo. O altă tradiţie a festivalului este colaborarea cu Centrele Culturale ale ţărilor europene sau cu serviciile culturale ale ambasadelor acestora la Bucureşti, în fiecare an ele susţinând parţial sau total finanţarea prezenţei majorităţii participanţilor străini la festival.



În 2001 veneau pentru prima dată sub această egidă nume de prim plan ale jazzului mondial precum Victor Bailey sau Kenny Garrett din Statele Unite. Cea mai lungă ediţie a festivalului, cea din 2002, a avut şi ea invitaţi străini prestigioşi precum francezii Richard Galiano şi Michel Portal sau americanul John Scofield. Ediţia din acest an a început pe 18 cu recitalul - eveniment al lui Michel Camilo şi continuă până pe 26 octombrie, ultimele concerte desfăşurându-se la Sala Arcub, de la ora 19, după cum urmează: 21 octombrie - Acum şi Marius Vernescu Trio, 22 octombrie - Johnny Răducanu & Friends, 23 octombrie - East Village şi Interzone & Maria Răducanu, 24 octombrie - Garbis Dedeian Septet şi Marius Popp & Eugen Gondi, 26 octombrie - Liviu Butoi & Friends, Nicolas Simion The Wild Dogs Trio (Germania) şi Manfred Leuchter (Germania). Concertul de sâmbătă, 25 octombrie, se va desfăşura la Sala Radio şi va cuprinde recitaluri susţinute de Michel Marre (Franţa) şi Gabor Bolla Quartet (Ungaria).

Ce s-a întâmplat până acum... Din punct de vedere muzical, concerte remarcabile. Dacă ne raportăm la public, surpriza neplăcută a afluenţei medii a spectatorilor are şi o serie de motive obiective. Printre acestea, mediatizarea insuficientă şi fără a pune în evidenţă "capul de afiş" (Michel Camilo), în pofida existenţei unui... afiş de o plasticitate încântătoare. În plus, lipsa din ecuaţie a controversatei, dar, se pare, indispensabilei televiziuni publice s-a resimţit şi ea.



Reflectând standardele de competivitate ale jazzului american, dar şi spiritul ţării natale, Santo Domingo, Michel Camilo a dominat scena Ateneului etalând o tehnică pianistică superb nuanţată, în care se simţea o solidă educaţie clasică iniţială. Maniera sa improvizatorică extrem de convingătoare a îmbogăţit teme seducătoare din repertoriul latin şi internaţional, evidenţiind un perlaj fascinant, alternări cuceritoare de pasaje de mare forţă şi momente de o poezie şi un lirism proprii muzicii clasice, totul pe fondul unei uşurinţe tehnice care a devenit de mult un mijloc în slujba expresivităţii, nemaifiind un simplu atu "de etalat". Uralele entuziaste ale publicului au compensat inexplicabilele locuri goale din sala Ateneului, marcând într-un final o deschidere de festival de succes.

---