Cronica de 5 rânduri - FNT 2009: Ioana şi focul

Ioana şi focul
Regia: Cătălina Buzoianu

Personajul care îşi domină autorul sau interpretul este o modalitate de discurs dramatic care, de la Luigi Pirandello încoace (Şase personaje în căutarea unui autor), a tot fost folosită. În 2009, această formă de scriitură pare desuetă, ca să nu zic de-a dreptul consumată. Principala problemă în spectacolul Teatrului de Comedie este piesa lui Matei Vişniec, în care Ioana d'Arc este un personaj / realitate istorică pe care teatrul este incapabil să o interpreteze tocmai datorită "istoricităţii" ei. Prea reală ca să fie înţeleasă, prea mistică pentru a fi crezută, prea naivă pentru a fi acuzată, Ioana redevine din mit, realitate. Textul lui Vişniec este însă încorsetat într-o formulă simplistă care îl face previzibil, nu beneficiază de scene emoţionante sau în forţă, are, în schimb, o permanentă ieşire din convenţie, ostentativ comică, dar atât de facilă! Dorina Chiriac, charmantă ca femeie-copil, imaginea reuşită a vulnerabilităţii inocente, dar lineară (aşa e textul) şi Marius Manole, capabil de roluri multiple, comic, flexibil, veridic, secondaţi de o trupă tânără, au făcut cam ce era de făcut. Spectacolul nu trece însă de o mediocritate oarecare.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.