Cronica de 5 rânduri - FNT 2009: Cântăreaţa cheală

Cântăreaţa cheală
regia Alexandru Dabija

Alexandru Dabija pare să fi vrut în spectacolul său de la Timişoara să integreze absurdul în real. Eliminând complet dialogul fracturat tipic ionescian, regizorul a creat un spectacol realist pe un text absurd, în care nonsensul este doar o tuşă de culoare. Dacă până la un punct, des-absurdizarea lui Ionesco este viabilă, de la un anumit nivel încolo soluţiile regizorale lipsesc sau nu susţin suficient de argumentat această viziune. Finalul care ar trebui să ne lumineze nu aduce nicio lămurire.

În rest, plasarea spectacolului în anii '60 colorează scena, actorii au avut vervă şi umor, dar Ionesco a rămas absurd şi nerezolvat.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.