decembrie 2009
Filmul portughezului centenar Manoel de Oliveira începe prin a te atenţiona că e un omagiu adus scriitorului Eça de Queirós. De altfel, povestirea acestuia, Singularidades de uma Rapariga Loura este şi cea care stă la baza filmului.

Acţiunea e întreruptă de momente de respiro, în care un peisaj din Lisabona, cu râul Tejo şi castelul Săo Jorge pe fundal, apare într-o postură statică, de carte poştală, în dublă variantă, noapte / zi. De altfel aşa este marcată şi trecerea timpului în viaţa lui Macario, tânărul care-şi rememorează într-un tren, trista istorie de amor. Mai important decât povestea de iubire e însă cadrul, adică oraşul însuşi. Spre deosebire de alte filme centrate pe oraşe (In Bruges, Paris, Paris je t'aime etc.), nu peisajul este vedeta camerei. Ci mozaicul de pe străzi, casele vechi, cu balcoane art nouveau şi sufocate de mobile de anticariat, azulejos încercate de patina timpului, magazinele cu stofe preţioase şi saloanele culturale unde se cântă operă şi se citeşte poezie. Nimic din prea-tulburatul secol XXI. De fapt există o lentoare a camerei, care te surprinde cu frumoase artificii. Spre exemplu, invitaţii unei serate sunt prezentaţi prin imaginea lor reflectată într-o imensă oglindă, în timp ce urcă o scară. Ca să nu mai vorbim de faptul că omagiatul Queirós apare simbolic în propria poveste.

Dar ce se poate întâmpla în acest peisaj încremenit între camerele cu tavan înalt şi bătaia de clopot de la miezul zilei? Poate apărea dragostea, logic. El lucrează în magazinul unchiului, iar la balconul casei de vizavi, de după o perdea vaporoasă, apare un evantai care-i schimbă viaţa. Macario face o pasiune nebună pentru fata blondă cu evantai chinezesc. Suntem în sec. XXI, da, dar nu vă aşteptaţi la lungi convorbiri pe mobil între îndrăgostiţi sau la sex după trei zile. Macario trăieşte şi respiră într-o lumină şi un decor romantic. Aşa că pentru a fi demn de a cere mâna fetei blonde e în stare de orice, de la înfometare până la a lupta cu morile de vânt. După obstacolele logice ce apar în calea fericirii eroilor, vine şi momentul în care dragostea împărtăşită trebuie să triumfe. Numai că brusc ies la lumină acele ciudăţenii ale enigmaticei şi angelicei fete blonde. Iar finalul, ei bine, finalul e la fel de savuros precum plimbarea prin vechile case lusitane.

Singularidades de uma Rapariga Loura e poate cel mai bun film din Festivalul filmului francez, 2009.

Regia: Manoel de Oliveira Cu: Ricardo Trêpa Macário, Catarina Wallenstein Luísa Vilaça, Rogério Vieira

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus