Sînt lenţi, indolenţi, spun "
jo" pentru "
yo" ("
majo" pentru "
mayo" etc) şi poţi
să-i blochezi
cerîndu-le două lucruri:
pimienta (= piper) la masă şi iaurt natural in supermarketuri... Iaurturile lor sînt, toate, "fructate" sau cu vanilie. De altfel, adoră dulciurile şi toate felurile de
postres (deserturi) -
dacă-s cu
dulce de leche,
cu-atît mai bine!
La Bs. As. am mai văzut cei mai mulţi "
dog walkers" (plimbători de cîini) de oriunde pe
unde-am mai fost: bărbaţi tineri şi femei voinice care scot cîte 10-15 cîini deodată, de toate rasele. Inevitabil ca, în aceste condiţii, trotuarele să fie pline de caca: se pare că moda făraşelor de hîrtie încă
n-a ajuns aici.
Se tolănesc pe unde apucă (pe băncile din parcuri sau direct pe iarbă), stau frumos la coadă ca să se urce în autobuze, vorbesc tare, iar cînd tac înseamnă că citesc: El Ateneo Grand Splendid este cea mai spectaculoasă
librărie-teatru (considerată a doua librărie din lume de
The Guardian), unde oamenii se duc, îşi iau o carte din rafturi şi un loc în fotoliile din dreptul lor, iar dacă vor să şi bea o cafeluţă - sau un
mate, ceaiul local - au la dispoziţie scena.
Cînd
te-ntîlneşti cu ei (fie
că-i cunoşti, fie că nu), musai să te laşi pupat pe obrazul drept şi să faci acelaşi lucru. Nici nu e greu, pentru
că-s destul de frumoşi...