decembrie 2009
Portret Alex. Leo Şerban
Sînt lenţi, indolenţi, spun "jo" pentru "yo" ("majo" pentru "mayo" etc) şi poţi să-i blochezi cerîndu-le două lucruri: pimienta (= piper) la masă şi iaurt natural in supermarketuri... Iaurturile lor sînt, toate, "fructate" sau cu vanilie. De altfel, adoră dulciurile şi toate felurile de postres (deserturi) - dacă-s cu dulce de leche, cu-atît mai bine!

La Bs. As. am mai văzut cei mai mulţi "dog walkers" (plimbători de cîini) de oriunde pe unde-am mai fost: bărbaţi tineri şi femei voinice care scot cîte 10-15 cîini deodată, de toate rasele. Inevitabil ca, în aceste condiţii, trotuarele să fie pline de caca: se pare că moda făraşelor de hîrtie încă n-a ajuns aici.

Se tolănesc pe unde apucă (pe băncile din parcuri sau direct pe iarbă), stau frumos la coadă ca să se urce în autobuze, vorbesc tare, iar cînd tac înseamnă că citesc: El Ateneo Grand Splendid este cea mai spectaculoasă librărie-teatru (considerată a doua librărie din lume de The Guardian), unde oamenii se duc, îşi iau o carte din rafturi şi un loc în fotoliile din dreptul lor, iar dacă vor să şi bea o cafeluţă - sau un mate, ceaiul local - au la dispoziţie scena.

Cînd te-ntîlneşti cu ei (fie că-i cunoşti, fie că nu), musai să te laşi pupat pe obrazul drept şi să faci acelaşi lucru. Nici nu e greu, pentru că-s destul de frumoşi...

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus