Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de film românesc 4 Years, 3 Days and 2 Decades Later, New York 2009

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Flash newyorkez


Alex. Leo Şerban

decembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
O săptămînă la New York, pentru a patra ediţie a Festivalului pe care ICR-ul de acolo îl face în parteneriat cu Festivalul Transilvania & Tribeca Cinemas * A patra ediţie a unui festival e cea care-l confirmă - îl aşază pe picioarele lui, spunea Răzvan Popovici în deschiderea Festivalului SoNoRo (= cel mai bun festival de muzică clasică din Ro!) * (Răzvan se pregăteşte de un concert al formaţiei conduse de el, RaRo, la Carnegie Hall...) * A patra ediţie a festivalului TransTriCRNY (cum îl prescurtez eu) a fost, cred, cea mai bună de pînă acum * Tot o selecţie "beton", făcută de Mihai Chirilov * Tot o organizare ireproşabilă, c/o Corina Şuteu * Tot un staff brici (Oana Radu, Silvia Rogozea, Ştefania Ferchedău, Mihai Frunză) * Tot un public numeros, româno-american * Dar atmosfera mi s-a părut mai relaxată, vibe-ul a fost mai bun iar filmele, mai variate (Poliţist, adjectiv, Nunta mută, Pescuit sportiv, Katalin Varga, Cealaltă Irina, Podul de flori, Australia, Videogramele unei Revoluţii, Balanţa, Stare de fapt + un program de scurte - Pentru el, pe care nu-l văzusem, este mortal!) * A existat (o premieră) şi un "premiu al publicului", care a revenit "filmului-surpriză" (altă premieră) * Filmul-surpriză fiind Amintiri din Epoca de Aur * Care însă nu trebuia amintit ca atare, distribuitorul american fiind de acord doar cu o proiecţie oarecum "incognito" * Deloc incognito au venit din ţară, ca invitaţi, Eugenia Vodă, Tudor Giurgiu, Vlad Ivanov, Adrian Lustig, Horaţiu Mălăele, Andi Vasluianu * A venit - ca la toate celelalte ediţii - Anda Onesa, nu chiar din România, ci din upstate NY unde locuieşte * Anda, care a vorbit după proiecţia Balanţei lui Pintilie, povestind lucruri trăite de ea în România pe cînd era profesoară într-un sat de lîngă Alexandria * Lucruri adevărate şi dureroase şi triste, povestite cu o simplitate şi un firesc care făceau ca engleza să pară română * A fost un moment de graţie, cu toată lumea agăţată de cuvintele ei şi ascultînd-o într-o tăcere în care nimeni nu mai respira * "I hope you got that on camera!", le-am spus la sfîrşit celor care filmau, după ce ne-am tras sufletul cu toţii * A mai fost şi discuţia de după Poliţist, adjectiv pe care am moderat-o, cu Vlad răspunzînd cu decenţă şi umor unor întrebări mai ciudate puse de români şi cu pasiune şi profesionalism întrebărilor puse de americani * Printre cei prezenţi era şi un designer de postere, ecuadorian stabilit la NY * Cu care m-am conversat mult după aceea * Nu pentru că era ecuadorian, ci pentru că e autorul posterelor la Pulp Fiction, The Piano, The English Patient, Ocean Eleven etc etc * A fost şi discuţia-concluzie de la sediul ICR, care a fost foarte animată şi unde spiritele s-au încins puţin * Cu unele opinii cum că cineaştii români ar "trebui" să trateze şi subiecte cum ar fi rromii & gay-ii, nu doar ce vor festivalurile străine (!) şi cu Mălăele lăudînd nuanţat 432-ul lui Mungiu şi "noul val", dar considerînd că şi critica românească, şi aia străină s-au blocat într-o formulă unică, refuzînd propuneri mai "diverse" * Cum ar fi Nunta mută * Mălăele, care a ajuns mai tîrziu (de la Atlantic City, unde se dusese pentru o zi să vadă cazinourile) şi care a regalat publicul, pour la bonne bouche, cu un monolog-coupé gen "Din rîsul lumii" * Care a fost, fireşte, irezistibil * Şi cu care am avut o conversaţie, în faţa cinema-ului Tribeca, despre pictura lui Velazquez & Picasso (preferaţii amîndurora) care a fost mult mai mişto decît "frecuşurile" despre filmul românesc * Doar că Horaţiu ieşise cu paharul cu vin, ceea ce în NY este, se pare, un delict * Adică nu poţi bea în stradă, ca la Londra * Unde se bea mai mult în stradă, fiind mai mult loc să cazi lat de beat * Noroc cu Elvira (fiica Corinei) care i-a atras atenţia, altfel Mălăele risca o amendă * Foarte drăguţ Gavin Smith, redactorul-şef de la Film Comment, pe care nu-l ştiam personal (colaborasem anul trecut la un top post-Cannes) şi care a venit la Tribeca (în singura zi cu o vreme cîinoasă) doar ca să stăm de vorbă * Pregăteşte un număr pentru ianuarie 2010 cu topurile deceniului, la care de asemenea m-a solicitat * Îi întorc vizita vizitîndu-l la biroul FC de la Lincoln Center, unde dau şi de Richard Pena (veche cunoştinţă, directorul New York Film Festival) * Gavin îmi pune în braţe un teanc de reviste, jumătate din ele i le las lui Chirilov * Re: Velazquez, m-am dus la Metropolitan Museum să văd o expoziţie, "Velazquez Rediscovered", care încăpea doar într-o sală * Absolut fascinantă * Un tablou necunoscut al său, un portret de bărbat (pe care unii experţi îl dau ca autoportret), a fost curăţat de "restaurarea" operată prin anii '20 - care lăsase o umbră groasă de îndoială asupra paternităţii sale -, dînd astfel la iveală geniul "racursiurilor" lui Velazquez în toată cristalina, neechivoca lor splendoare * Dacă tot eram acolo, am băgat un cap şi la "American Stories", din sălile alăturate * Scene din viaţa cotidiană americană, din sec. 18 şi pînă la începutul sec. 20 * Tablouri multe, prea multe jetabile * Intram într-o sală plină de astfel de ciurucuri vesel colorate (în faţa cărora turma turistică adăsta conştiincioasă & respectuoasă) şi, într-un colţ, depistam un tablou - unul singur! - ce merita să mă apropii ca să-l privesc mai atent * Invariabil, era vorba despre un nume mare, dintre cele care rămîn * Un Winslow Homer (care, în portretul unui ţăran pe cîmp, îl prefigurează pe contemporanul Andrew Wyeth), un John Singer Sargent (unele scene de interior seamănă cu scenele similare pictate de Aman) sau o Mary Cassatt (categoric cea mai "modernă", amintind de Bonnard) * Apoi, peste drum, am intrat la Institute for the Study of the Ancient World * Nu puteam să ratez mica expoziţie (în doar două săli) cu obiecte găsite pe teritoriul Dunării de jos (România & Bulgaria) * Cultura Cucuteni, cu "gînditorul de la Hamangia" şi toată ceramica aferentă produsă cu 5000 de ani înainte de Christos! * Caietul de impresii era plin de "WOW"-uri, de "Amazing"-uri şi de "Incredible"-uri * Pe bună dreptate, le vezi şi nu-ţi vine să crezi * Vase de un rafinament uluitor * Podoabe de un "chic" cît se poate de actual * Plus toate acele chipuri de oameni cu ochi mari, triunghiulari, care l-au făcut pe Chirilov - prezent la vernisajul expoziţiei - să-mi scrie, uimit, că seamănă cu ale unor aliens * Aşa e * Nu pot decît să-l citez pe Einstein, care zicea că extratereştrii există şi că sînt nişte oameni plecaţi de pe Terra acum 30.000 de ani * Iar "gînditorul" (care încape într-o palmă) poate că nu gîndeşte, who knows, ce e sigur e că poziţia mîinilor seamănă cu aceea din "Strigătul" lui Munch * S-ar putea imagina o reclamă în două secvenţe, întîi gînditorul de la Hamangia, apoi tabloul lui Munch * Legenda ar spune ceva de genul: "Am pornit de aici... ca să ajungem aici" * La ora 12, într-o zi de lucru, expoziţia (la care ICRNY este, de asemenea, partener) era plină * Am bifat şi expoziţia Tim Burton de la MoMA, aglomerată ca dracu' * Prea multe exponate, prea multă lume * Am ieşit claustrofob... * Vremea a fost neobişnuit de însorită şi caldă (15-16 grade!), cu două ore de ninsoare, într-o seară, care m-a făcut fericit * (Venisem de la Buenos Aires şi pentru iarnă!) * O chestie simpatică: am intrat într-un magazin "Banana Republic" ca să omor timpul înaintea unei întîlniri în apropiere * Unul dintre vînzători (arătînd cam fioros, ca un terorist: ras în cap şi cu o barba lungă şi neagră) mă vede de la distanţă şi-mi strigă: "Ai o şapcă foarte cool!" * Ştiu, zic, are 35 de ani, e şapca mea fetiş - e vintage * "35!? No kidding... Păi eu am abia 32" * Well, zic, şapca mea e mai bătrînă ca tine * Pe o notă personală: l-am dus pe Vlad Ivanov (care se plîngea că nu-i place oraşul - după o zi de ploaie!) să vadă Tudor City (peste drum de sediul ONU), Grand Central, Times Square, Flat Iron Building, Gramercy Park, East Village, Washington Square, Soho... * Restul, sper că le-a văzut singur * Buna mea prietenă Ana Marton (arhitectă & fotografă) m-a dus la "Morimoto" (88 Tenth Avenue), un restaurant / bar din "Meatpacking District" care este un nec plus ultra în materie de design * Făcut de un arhitect (of course) japonez, al cărui nume îmi scapă * Şi unde am băut cocteilul "Morimoto": infuzie de wasabi, vodcă, sake şi rondele de castraveţi * Un chelner foarte tînăr şi foarte drăguţ, Marcus, ne-a făcut poze - cel puţin cinci, pentru că nu era mulţumit de rezultat * Dădea clic, pleca, apoi se-ntorcea şi ne ruga să mai încerce o dată * Cam asta a fost * Clic.
























































 Toate articolele despre Festivalul de film românesc 4 Years, 3 Days and 2 Decades Later, New York 2009
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 The New York Times recomandă a patra ediţie a Festivalului de Film Românesc din New York, 2009, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer