Câteva luni din viaţa lui Aurel - Cealaltă Irina

Filmul care a câştigat Trofeul Anonimul în 2009, în urma voturilor oferite de public, a ajuns în sfârşit în cinematografe. Cealaltă Irina este "un produs" onorabil, realizat cu fonduri puţine şi care ne arată un altfel de Andi Vasluianu, în rolul lui... Aurel.


Cine e Aurel?

Aurel e un paznic în Mall. Un tip negricios, mărunţel şi absolut comun. Nici urmă de băiatul rău cu alură de sex simbol cu care ne-a vrăjit până acum domnul Vasluianu. Nu. Aici el este un soţ iubitor şi cuminte a cărui viaţă trece printr-un proces ireversibil de schimbare în decursul a doar câteva luni. Un titlu mai potrivit pentru film ar fi fost: "Câteva luni din viaţa lui Aurel". Inspirându-se dintr-o poveste reală, regizorul Andrei Gruzsniczki şi co-scenariştii săi (Ileana Muntean şi Mircea Stăiculescu) au scris un scenariu cu o premisă destul de neobişnuită în peisajul cinematografic românesc, dar pe care, din păcate nu l-au ţinut foarte bine în mână. Cel puţin nu tot timpul.

Prima jumătate a filmului a avut multe momente moarte. Da' moarte ţepene nu alta, regizorul fiind influenţat probabil de noul val realist românesc (cum îmi place mie să numesc ceea ce se întâmplă azi la noi în cinema) şi uitând că în filmele pe care le-a văzut domnia sa, momentele alea moarte aveau şi o justificare. Aici... nu prea.


Până într-o zi când...

Dar să ne întoarcem la Aurel.

Aurel îşi iubeşte nevasta, pe Irina, că aşa o cheamă pe ea. Şi zice el că s-au luat din dragoste. Tot din dragoste pentru Irinuca s-a mutat din orăşelul de munte în care s-a născut, într-o garsonieră cu chirie la Bucureşti şi s-a angajat ca paznic în Mall. Toate zilele lui erau la fel. Pleca la lucru, se întorcea de la lucru, mânca şi se uita la televizor. Un laitmotiv al filmului este construit pe momentul în care Aurel se întorcea acasă, se descălţa conştiincios şi îşi aranja frumos pantofii. Da, numele ei era obişnuinţă.

Până într-o zi când...când ce? Când nevastă-sa dispare definitiv prin ţări străine (nu vă spun mai mult că stric surpriza) şi Aurel începe să o descopere pe cealaltă Irina, în timp ce se pierde în valurile birocraţiei din ţărişoara noastră dragă (şi aici chiar vorbim de realism), făcând cercetări pseudo-poliţiste interminabile (dar total justificate) într-un decor de pseudo-film poliţist, cu... iz de dramă.

Ei bine, acum Aurel+Irina ar mai putea da "love"? Asta rămâne să descoperiţi singuri.

E de reţinut partea cu "până când", că de-acolo începe filmul, cam pe la jumătate. Tot atunci îl descoperim pe Gabriel Spahiu, foarte bun într-un rol mic, da' suficient de consistent şi-i vedem desfăşurându-se pe Doru Ana şi pe Dana Dogaru, ambii la fel de mişto ca întotdeauna.

Interesantă la film, după cum vă spuneam, e povestea, uşor "exotică" faţă de ce am văzut până acum în filmele noastre şi faptul că regizorul s-a mişcat destul de bine prin foarte multe locuri de filmare, deşi banii au fost puţini şi actorii mai pe gratis. Mai pe gratis a fost şi Vivi Drăgan Vasile, directorul de imagine, care aici a realizat o lumină de excepţie, dar sincer, am fost foarte dezamăgită de cadre din punct de vedere compoziţional. Nu ştiu dacă a fost intenţionată "mişcarea" (nu de aparat, ci de logică), însă un cadru "frumos" n-am văzut în tot filmul. Decorurile erau voit urâte şi reci, da'-ţi vine să zici că parcă nici (chiar) aşa!


Aceeaşi Irina

E trist şi că actriţa din rolul principal, Simona Popescu, nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. Sunt optimistă şi cred că putea să dea mai mult. Dar, una peste alta, universul mic şi mediocru al lui Aurel, care în sinea lui îşi dorea să rămână la ţară, să aibă mulţi copii şi o nevastă supusă, te ţine în faţa ecranului şi îţi oferă şi câteva furnicături de emoţie, cel mai bun lucru fiind acela că la un moment dat, deşi tu ca spectator te-ai prins înaintea lui cine e cealaltă Irina, încă mai speri că bietul om o va descoperi pe cea pe care doreşte să o descopere şi anume pe aceea, sau pe aceeaşi Irina, Irina din mintea lui, ridicată pe un piedestal, în ciuda faptului că ea nu era nici prea frumoasă, nici prea sexi şi mai făcea şi (degeaba) pe deşteapta.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.