Filme de (re)văzut: De ce trebuie să curgă sînge - There Will Be Blood

Cu siguranţă, Paul Thomas Anderson nu l-a ales pe Daniel Day-Lewis să fie Daniel Plainview - personajul filmului său There Will Be Blood - pentru că are acelaşi prenume: felul cum Day-Lewis îl interpretează pe Plainview este osatura de oţel a acestui film dement şi întunecat, ecranizare foarte liberă a romanului Oil! de Upton Sinclair...

Pînă la acest titlu, Anderson era copilul teribil al filmului american independent - un fel de Lars von Trier a cărui imediat-reperabilă calitate era aceea de a fi surprinzător de la un film la altul. După genialul Magnolia şi inclasabilul Punch-Drunk Love (care mai reuşea şi performanţa de a alătura - fără a cădea în ridicol - o actriţă vontrieriană ca Emily Watson şi "vedeta" comediilor debile Adam Sandler), P.T.A. a revenit în avanscena cinematografului mondial cu acest titlu profetic, care a cunoscut o excelentă carieră începînd cu Festivalul de la Berlin şi continuînd cu Oscarurile (cel pentru Day-Lewis fiind la fel de cert ca şi cel pentru Heath Ledger în 2009).

Cei care au citit lungul roman al lui Sinclair au remarcat mutarea accentului de pe "fresca" socială - şi chiar socialistă - pe portretul acestui însingurat cinic şi, forţat de împrejurări, diabolic care este Plainview. P.T.A. a păstrat epoca din carte (începutul secolului trecut, martorul marilor afaceri cu petrol) dar - în locul tabloului unui pionierat capitalist pictat macro - a preferat (micro)fişa clinică a unui singur pionier, a cărui aviditate este nu atît "inumană", cît psihanalizabilă. Conflictul care-l opune pe Plainview tînărului pastor autodidact şi fanatic (Paul Dano, puştiul din Little Miss Sunshine, de nerecunoscut într-un rol fabulos) nu este decît necesarul declic scenaristic care declanşează violenţa "fără Dumnezeu" a verosului capitalist. Sîngele va ţîşni, la final, precum petrolul, scriind pe cerul jos al filmului preceptul modern care anulează decalogul Bibliei: "Te vei îmbogăţi ucigînd totul în cale!".

Filmul este virtuoz şi rece, cu muzica hipnotică a lui Jonny Greenwood şi imaginea minerală a lui Robert Elswit la fel de impresionante ca şi interpretarea lui Day-Lewis.