Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Demonii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mesaj dur şi conotaţii răvăşitoare în Demonii


Adrian Ţion

decembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Atras hipnotic de romanul lui Dostoiesvki, Demonii, Albert Camus a lucrat câţiva ani la dramatizarea lui, comentându-i şi aprofundându-i problematica, astfel că tema sinuciderii, de pildă, prezentă în roman, o întâlnim amplificată eseistic în Mitul lui Sisif. Această adaptare pentru scenă a stat la baza spectacolului realizat de tânărul regizor István Albu pe scena Teatrului Maghiar din Cluj. Devine limpede că, în conjunctura actuală, Camus este văzut pe drept cuvânt un îndrumător avizat, implicat structural în descifrarea sensurilor înscrise în labirintul prozei dostoievskiene iar pe István Albu îl descoperim drept un pasionat ilustrator al dezbaterii pe marginea acestei problematici abisale.

Demersul regizorului se insinuează ca vertij sumbru, copleşitor în ansamblu, prin lumea creaturilor lui Dostoievski, despre care Camus spunea că "sunt asemenea nouă, iar noi avem aceeaşi inimă ca şi ele", ceea ce îndeamnă automat la scurtarea distanţelor dintre reconstituirea atmosferei romanului şi dobândirea unui plus de actualizare. Alte repere ale situării spectacolului clujean în actualitate vin tot dinspre scriitură, dinspre comentariile operei dostoievskiene şi camusiene, pentru a motiva punerea în scenă în zilele noastre, dacă mai este cazul s-o facem: "În Posedaţii (titlul puţin mişcat al romanului), Camus a văzut întotdeauna o mare creaţie nu a secolului trecut, ci a actualităţii, un roman profetic dezbătând în cadrul unei naraţiuni de o tensiune ameţitoare marele conflict dintre despotism şi democraţie. Demoniacul, damnatul, închis în personaje ca Stavroghin, Sigalev, Vorhovenski, caută să facă semnificativ şi emoţionant gestul speculării suferinţelor mulţimii în scopul unei dominaţii personale" (Ion Vitner: Albert Camus sau tragicul exilului). Aşa stând lucrurile, spectacolul clujean cu Demonii este o reprezentaţie à la longue (3 ore) în care nimeni nu se odihneşte (pe scenă şi în sală). Ca dezbatere vizând batjocorirea libertăţii (de gândire, de acţiune) sau, după sintagma altui exeget dostoievskian, Ion Ianoşi, vizând "demonia ca libertate", propunerea lui István Albu este, pentru pericolele care pândesc fragila noastră democraţie, o lecţie ce trebuie învăţată şi analizată sever. Este chiar unul dintre obiective, poate cel major, polarizant pretext de reflecţie pentru oricine.

Viguros prin construcţie şi rapid prin succesiunea episoadelor, spectacolul beneficiază de clarviziune scenică şi rigoare în reprezentarea "turmei de socialişti-anarhisto-nihilisto-revoluţionari" care se declară împotriva aristocraţiei, artei libere şi religiei. Perdelele semi-transparente din plastic, mânjite uneori în noroiul porcilor sau direct în sângeriu, în faţa sau în spatele cărora actorii evoluează periodic, nu reuşesc să acopere răul care lucrează în "sufletele sfâşiate sau moarte, incapabile de a iubi şi suferind din această pricină". Fireşte, nici nu se doreşte acest lucru, deşi rolul acestora este de a separa planurile aglutinante ale acţiunii. Dimpotrivă, alunecările perdelelor permit radiografierea virulentă a confesiunilor şi confruntărilor pe principii nihiliste, susţinute de eroii piesei, aflaţi pe diferite trepte ale degradării umane. Piotr Verhovenski, liderul grupului, interpretat de Farkas Loránd, este tipul aventurierului politic care vrea să dărâme toate rânduielile ca să instaureze anarhia. Nikolai Stavroghin, trecut de un anumit prag al răului, a trăit în desfrâu, a violat o copilă la 12 ani, a asistat la sinuciderea Matrioşei. Váta Loránd în rolul lui Stavroghin subliniază latura grobiană a personajului, aceea de fanatic al experimentului şi de animalică lâncezire în plăcere şi păcat. Reuşita actorilor (tineri, plini de vitalitate şi dăruire necondiţionată) stă în elanul cu care se aruncă asupra partiturilor în cea mai mare parte dificile, în abordarea responsabilă a rolurilor încredinţate şi în mânuirea lor cu mână sigură, exigentă. De altfel, întreaga echipă de actori pare mult întinerită şi poate şi din această cauză spectacolul degajă o energie specială, greu de atins în alte conjuncturi interpretative. Aceste atu-uri fac posibile ignorarea celor 3 ore de spectacol şi consumul extrem de dens al replicilor epuizante ca mesaj dur şi conotaţii răvăşitoare.


Teatrul Maghiar de Stat Cluj
Demonii de F.M. Dostoievki
După adaptarea scenică a lui Albert Camus
Regia: István Albu
Distribuţia: Váta Loránd (Nyikoláj Sztavrogin), Salat Lehel (Sztyepan Verhovenszki), Farkas Loránd (Pjotr Verhovenszki), Kali Andrea (Varvara Sztavrogina), Szücs Ervin (Ivan Satov), Bodolai Balázs (Kirilov), Galló Ernö (Lebjatkin), Peth Anikó (Maria), Vindis Andrea (Liza), Skovrán Tünde (Dása), Varga Csilla (Szofia), Köllö Csongor (Liputin), Buzási András (Virginszki)



 Toate articolele despre Demonii


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


Alte articole

 Despre dramatizare şi alţi demoni - Demonii, Mihaela Lovin


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer