Filmul anului - Avatar

Avatar nu este doar un alt blockbuster sci-fi hi-tech. Este un epic care va deveni cult, una dintre puţinele creaţii pentru care inovaţia tehnologică este un mijloc, nu un scop. Este unul dintre puţinele filme din ultima vreme pentru care suportul material serveşte nu doar unei idei, ci unei reevaluări a imersiunii în spectacol - 3D-ul nu a fost niciodată mai bine utilizat şi nu şi-a revelat niciodată valenţe mai noi.

Povestea puşcaşului marin recrutat să facă parte din baza umană de pe Pandora, să se conecteze mental la un avatar (un corp făcut jumătate din ADN uman, jumătate din ADN de băştinaş Na'vi), ca să pătrundă în lumea localnicilor şi să poată stabili nişte conexiuni între specii, cuprinde o întreagă mitologie. James Cameron, care a copt proiectul ăsta 15 ani, inventează mai mult decât o lume paralelă vie - e un întreg ecosistem populat de o comunitate cu propriile ei date biologice şi spirituale. Na'vi sunt nişte plăsmuiri superbe, metafore ale omului complet dinainte să "cadă" în civilizaţie, care au o înţelegere superioară a lumii - trăiesc după credinţe tradiţionale într-o armonie senzorială cu tot ce-i înconjoară, gândurile lor sunt una cu acţiunea - puterea lor de organizare şi comunicare sub forma unei reţele bate orice armă. De partea cealaltă, oamenii au tehnologia de extragerea unui minereu rar, încearcă să îi colonizeze, apoi le declară război şi le distrug locul.

Filmul ăsta nu e doar o cochetărie anti-imperialistă, e o experienţă în sine, e o călătorie cinematografică după legi şamanice - Jake Sully este avatarul fiecăruia dintre noi. Nu îmi amintesc recent un proiect care să se joace mai puternic cu funcţia cinematografului de a te face să treci dincolo. Ăsta e viitorul.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.