Bine aţi venit la Woodstock! În original
Taking Woodstock. Titlul neaoş, care, pe lângă faptul că pierde şi bruma de subtilitate a celui americănesc, e atât de lung încât
nu-mi permite şi un titlu al meu, ar putea fi lejer considerat deopotrivă rezumat şi verdict. Unde accentul cade pe lejer.
Mi-amintesc unul dintre primele
SMS-uri primite de la Leo la Cannes - "să nu cumva să rataţi
TakingW.!" Dragă Leo, după cum bine ştii,
n-am ratat - chit că nu pricep în continuare ce căuta filmul ăsta în competiţie, când
i-ar fi stat evident mai bine
într-o "
seance speciale". Pentru
că-i făcut de Ang Lee, zici. Probabil. Taiwanezul e incapabil să spună o poveste alandala, e incapabil să fie altfel decât elegant, e incapabil (hm!) să plictisească - iar subiectul de faţă nu putea fi mai ofertant nici dacă se petrecea pe Lună.
Aveţi ocazia să aflaţi, în fine, cum / de ce / pentru ce
s-a întâmplat cel mai faimoasă cântare din istorie (din care nu veţi vedea nici un cadru!) şi
să-i salutaţi cum se cuvine pe "eroii" jucaţi perfectissim de Eugene Levy, Imelda Staunton, Liev Schreiber (din nou în drag!) şi
nou-venitul Demetri Martin. Se spune că
dacă-ţi aminteşti anii '60 înseamnă că
n-ai fost acolo - să nu
mă-njuraţi dacă, peste două luni, nu vă veţi aminti decât
c-aţi zâmbit încontinuu timp de două ore. Şi credeţi că doar întâmplător filmul apare la fix 40 de ani de la festival? Hahaha,
back to the garden!