A fost odată ca niciodată o vârstă de aur a filmului românesc de anvergură, a filmului spectacol de tip
big budget. Feeria
muzical-coregrafică Ma-ma (1977) este un astfel de film.
Ce-i drept, această superproducţie este internaţională
(româno-ruso-franceză), filmată -
nota bene - în trei versiuni: română, rusă şi engleză. Pornind de la motive - parodiate, prelucrate - din cunoscuta
Capră cu trei iezi de Ion Creangă şi din alte basme ale lumii "în care binele învinge răul", regizoarea Elisabeta Bostan a supervizat o echipă de profesionişti care,
printr-un excelent
team work, au contribuit la naşterea unui
musical inteligent şi încântător deopotrivă.
Nici nu ştii cu ce să începi mai întâi. Să remarci exotismul şi hazul costumelor (Tomina), al măştilor (Vitali Lvov, Eva Vajda), fantezia şi culoarea decorurilor (David Viniţki, Zoltan Szabo, Ioana Canturiari Marcu), eleganţa momentelor coregrafice (Valentin Mahohin) sau perfecţiunea formidabilelor peruci Alexandre din Paris? Dar copleşitoare nu este numai plastica filmului (surprinsă cu precizie de camera lui Ion Marinescu şi Konstantin Petricenko), ci şi componenta lui sonoră. Muzica lui Temistocle Popa şi Gérard Bourgeois (pe versuri duioase ori hazlii de Flavia Buref, Mihai Dumbravă, Vasilica Istrate), rafinat orchestrată şi dirijată de Jean Claude Dequeant are un
sound impecabil şi datorită lui Anuşavan Salamanian, care a asigurat cu măiestrie compartimentul de
sound design. Ceea ce se aude este un amestec surprinzător de folclor,
disco-rock şi
valse-musette ce aminteşte de
La Bionda, Jesus Christ Superstar,
Les parapluies de Cherbourg, dar şi de doinele româneşti.
"Legea" în care se înscrie
Ma-ma (
aka Rock'n'roll Wolf) este aceeaşi după care judecăm un spectacol de
rock opera sau unul de balet (remarcabilă contribuţia Circului pe gheaţă, a Baletului pe gheaţă şi a Teatrului Mare din Moscova). Gesturile şi mimica personajelor se supun acestor convenţii. Actorii oferă şi ei adevărate microrecitaluri: Ludmila Gurcenko (o Capră cu năbădăi), Mihail Boiarski (un Lup pe post de dur "cu sânge de apaş"), Florian Pittiş (Papagalul), George Mihăiţă (Măgarul), Oleg Popov (Ursul), Marina Polyac (Veveriţa), Violeta Andrei (Rândunica), Evgheni Ghercikov (Berbecul), copilul Lulu Mihăescu etc.
Filmul Elisabetei Bostan - nelicenţios, încărcat de tandreţe şi de ironie necaustică - poate părea desuet pentru spectatorul
average al începutului de secol XXI. El poate să placă ori să treacă neobservat în funcţie de sensibilitatea muzicală şi plastică a spectatorului, de dorinţa sa de a redeveni, preţ de câteva clipe, copil.
