Băieţi ocupaţi şi ne - About a Boy

Adevărul e că am plecat de la Road to Perdition (nu vroiam să-mi mai pierd timpul cu o poveste plină de ploaie, cimpoaie şi actori buni; daţi-i cîte Oscaruri vreţi - dar nu contaţi pe mine să-mi placă un The Godfather în plus, de pus sus în muzeul figurilor de ceară, fără chestiile alea două care se pun jos în faţă...) şi m-am dus direct la About a Boy: auzisem atîtea lucruri bune despre el încît eram aproape sigur c-o să mă enerveze şi-o să scriu o cronică usturătoare care-o să mă fericească cu înc-o duzină de duşmani... Mă aşteptam, deci, la: sirop, muzică leşinată, bune sentimente, "tot în familie e mai bine", ş.a.m.d.

Există un pic din toate astea, dar nu cît să ţi se facă greaţă. Sincer să fiu, eu l-aş fi lăsat pe Will / Hugh Grant aşa cum era la-nceput (ce e rău să fii singur, ce e rău să faci mişto de raţe şi - pentru D-zeu! - ce e rău să nu ai o ocupaţie la 38 de ani??), dar am înghiţit găluşca poveştii, mai ales că era dulce şi zburase atît de frumos tot filmul...

Grant e mortal (cel mai bun rol din cariera sa!), puştiul e mortal (pe bune, chiar credeţi că există în realitate?), scena în care cîntă amîndoi Killing Me Softly e mortală (ai nevoie de-o batistă la îndemînă), iar replicile sînt de-a dreptul geniale!

About a Boy (care se petrece în Anglia, e după un roman al englezului Hornby şi - totuşi - nu plouă într-una în film...) nici măcar nu e făcut de un regizor englez, ci de (doi) americani: fraţii Weitz. În timp ce Road to Perdition se petrece-n America (anii '30, Mafia irlandeză, bărbaţi încruntaţi şi - mai ales - foarte ocupaţi cu-mpuşcăturile) şi-i regizat de Sam American Beauty Mendes. Care e englez, şi-a fost combinat cu Rachel Weisz care joacă-n About a Boy...!

Eu nu mai înţeleg nimic.