Timişoara. Primul oraş european iluminat electric. Primul oraş românesc eliberat de comunism. Primul oraş cu două festivaluri internaţionale de film care împart un nume, dar nu şi organizatorii.
Deşi capitală a vestului ţării, Timişoara, oraş cu o bogată istorie culturală, nu avea în 2007 nici un festival de film, fie el documentar sau ficţiune, lungmetraj sau scurtmetraj. În 2008, studioul regional de televiziune, aflat sub patronajul TVR, susţine şi organizează prima ediţie DocumFest (4-8 noiembrie 2009) - festival internaţional de film documentar. Iniţiativa se bucură de succes, şi Timişoara devine un nou punct de reper pe harta cinematografică europeană.
La acea dată, director al TVR Timişoara era Lucian Ionică, scriitor şi profesor la Universitatea de Vest Timişoara (printre altele, şi de "Film documentar"). Ideea unui festival care să atragă nume importante din industria cinematografică şi să stimuleze dezbaterea publică îi aparţine, şi el s-a ocupat mai apoi de organizarea evenimentului. Însă în vara lui 2009, Lucian Ionică a fost îndepărtat din funcţie, fiind declarat necorespunzător profesional de către Consiliul de Administraţie al SRTv. "Cînd mai erau cinci săptămîni pînă la festival, am primit dispoziţie să plec la Bucureşti pentru două luni, lucru care însemna compromiterea festivalului", spune fostul director al TVR Timişoara. "Mi-am asumat riscul de a nu da curs dispoziţiei - un lucru periculos, după cum se vede. Am ţinut la idee. Festivalul nu a fost perfect, dar a reuşit şi a creat un nume (au sosit 183 de filme foarte bune din 30 de ţări), are acum un prestigiu, a fost susţinut de instituţii importante şi a atras investitori", adaugă el. În iulie 2009, Lucian Ionică a dat în judecată instituţia, considerînd demiterea sa abuzivă.
După divorţ, în custodia cui a rămas copilul?
Iarna lui 2009. Presupusa ediţie a doua de DocumFest. Dar cine o organizează? Lucian Ionică îşi cere drepturile asupra unui brand pe care susţine că l-a creat: "Festivalul DocumFest de anul trecut a fost conceput şi coordonat de mine. Denumirea de DocumFest eu am creat-o, înainte nu exista acest cuvînt. Eu eram angajat al televiziunii cînd am făcut acest lucru, dar jobul meu era cu totul altul. Am făcut asta pe lîngă ceea ce trebuia să fac, pentru că am considerat că e util instituţiei, dar nu există nici un document, nici un act care să arate că eu am cedat această creaţie a mea televiziunii". TVR, însă, nu vrea să renunţe la un nume deja cunoscut pe plan internaţional, la a cărui consolidare a contribuit financiar în 2008, indiferent de persoana căreia i-a aparţinut iniţiativa. Cu atît mai mult dacă e vorba de un fost angajat.
DocumFest 2009 se anunţă a fi o dispută pe plan atît legal, cît şi moral. Lucian Ionică organizează "1989 - Revoluţiile din Europa de Est, DocumFest - ediţie specială" (8-9 decembrie), iar TVR Timişoara, "DocumFest - Revoluţiile din Europa de Est" (15-17 decembrie). Din cadrul TVR, de ediţia a doua s-a ocupat Daniela Tuleu, care nu consideră că pretenţiile fostului director sînt legitime: "Do-cumFest 2008 a fost organizat de către TVR Timişoara. Anul trecut a fost un coordonator de proiect, anul acesta sînt eu, iar anul viitor va fi probabil altcineva, în funcţie de ce decide conducerea. Ca urmare, brandul DocumFest aparţine TVR Timişoara. Nu vreau să comentez faptul că din cadrul instituţiei s-a desprins organizatorul de anul trecut şi că el a decis să continue o parte din acest proiect".
Ce primează: ideea şi inovaţia sau puterea financiară şi influenţa? Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) va decide într-un final. Daniela Tuleu afirmă: "OSIM nu a dat încă un verdict. S-a depus, de către TVR, solicitarea de înregistrare, dar durează cîteva luni pînă cînd OSIM decide al cui este brandul. În aceeaşi situaţie sîntem şi noi, şi concurentul nostru". Lucian Ionică a depus solicitarea de înregistrare pe 10 septembrie a.c., iar ea a fost aprobată două zile mai tîrziu. Pînă la finalizare, însă, mai trebuie să treacă trei luni, în care se aşteaptă alte revendicări ale mărcii. SRTv şi-a depus solicitarea pe 17 septembrie, iar OSIM va examina acum ambele cereri, înainte de a lua o decizie finală.
Două festivaluri, acelaşi nume şi o singură revoluţie
Tematica pentru 2009, deşi evident dictată de contextul rememorării revoluţiei, a fost propusă tot de Lucian Ionică, încă din 2008, după reuşita primei ediţii: "Mi-am luat angajamentul să fac acest festival şi iată că-l fac. Sînt 20 de ani de la un eveniment foarte important, cînd au murit zeci de oameni în Timişoara, şi eu vreau să-mi manifest respectul faţă de aceşti oameni". Daniela Tuleu se referă astfel la tema festivalului: "Ne-am gîndit să nu vorbim doar despre noi, pentru că revoluţia a trecut prin toate ţările, nu numai noi am suferit atunci - unii mai mult ca noi, alţii mai puţin. Şi aşa am gîndit tema".
Dintr-o controversă pentru drepturi de autor şi principii, Timişoara a cîştigat două festivaluri de film documentar, cumulînd însă tot atîtea zile de proiecţie (cinci). La 20 de ani după decembrie '89, ambele părţi au decis să omagieze oraşul în care s-a aprins scînteia revoluţionară în România, dar şi evenimentele similare din întreaga Europă de Est.
Prima versiune DocumFest s-a ţinut la Universitatea de Vest (UVT). Lucian Ionică a mizat pe interesul şi curiozitatea studenţilor: "Anul acesta mă adresez în mod special tinerilor, pentru că persoanele mai în vîrstă cunosc deja ce s-a întîmplat în '89 şi au urmărit, în decursul anilor, toate aceste discuţii. Totuşi, poate că şi ei vor simţi dorinţa să vadă aceste filme, pentru că ele nu doar dau informaţii, ci şi redau atmosfera epocii". Cele opt documentare prezentate provin din România, Cehia, Ungaria, Germania şi Polonia. Printre acestea, şi clasicul Videograme dintr-o revoluţie (Germania, 1992), realizat de Harun Farocki şi Andrei Ujică, distins, pe 30 noiembrie 2009, cu Marele Premiu al Festivalului The Art of Document, care a avut loc la Varşovia. Studenţii au răspuns invitaţiei la vizionare şi la dezbatere, împreună cu invitaţii speciali Gabriel Burza, Tudor Orban şi Lucia Hossu-Longin. Noua iniţiativă a lui Lucian Ionică nu se poate numi în toate privinţele "festival": nu a avut competiţie, juriu şi premii. Însă a avut proiecţii de documentare recente sau consacrate, despre revoluţie, curaj şi istorie. Filmele au atras, în cele două zile de festival, un public de aproape 100 de cinefili, studenţi şi nu numai, care au petrecut cîteva ore în Aula Magna a UVT.
O săptămînă mai tîrziu, timişorenii au fost din nou invitaţi - de această dată de către TVR Timişoara - la un dialog cultural pe tema "Revoluţiile în Europa de Est". Un juriu internaţional - format din: Jeroene Depraetere (Belgia), Leonhardt Krause (Germania), Nikola Lorencin (Serbia), Gyukity Istvan (Ungaria), Constantin Jinga şi Cristian Tabără (România) - a avut de urmărit şi evaluat cele 22 de documentare care au trecut de preselecţie, din 72 de filme înscrise.
Dacă prima ediţie DocumFest a avut loc la Centrul Regional de Afaceri Timişoara, acum proiecţiile s-au ţinut în clubul Setup Venue, organizatorii mizînd pe popularitatea localului în rîndul studenţilor şi tinerilor. "Locaţia părea potrivită pentru temă: noi am văzut-o mai sobră, mai ascunsă, mai underground", spune Daniela Tuleu. "Pînă la urmă, nu dăm importanţă spaţiului, ci proiecţiilor. În schimb, gala de premiere o ţinem la Operă", adaugă ea. Publicul, însă, a dat importanţă spaţiului, care, deşi amplasat strategic lîngă sediul TVR Timişoara, e atît de "underground", încît scapă ochiului neavizat. Condiţiile de proiecţie au fost şi ele mult mai slabe, iar spaţiul -, de cinci ori mai mic. Nu au lipsit nici problemele tehnice, care au răpit mai mult de jumătate din filmul După revoluţie (România, 2009, Laurenţiu Calciu), nici problemele organizatorice, care au omis pe de-a întregul Ultimul salut (Serbia, 2009, Zoran Cvetkovic). Filmele au rulat, în fiecare zi de festival, în intervalul orar 10.00-18.00. De obicei spectatorii puteau fi număraţi pe degetele de la o mînă, dintre aceştia mulţi fiind angajaţi ai TVR.
Deschiderea oficială a Festivalului a avut loc marţi (15 decembrie 2009) şi a fost moderată stîngaci de Florin Mihoc. S-a proiectat filmul 16 decembrie - Noaptea în care s-a născut Visul, o producţie TVR realizată de Vasile Bogdan, după care a urmat un concert Incanto Quartetto. Au fost prezentate şi premiere din 2009, dar şi producţii mai vechi, multe realizate de TVR. Mai pătrunzătoare şi mai tulburătoare au fost Bobinele de la talcioc (Ungaria, 2005, Zoltan Czigany), Am visat să fim eroi (România, 2009, Ilie Sîrbu) - film care spune povestea lui Iosif Ghimboaşă, un tînăr ucis la Bucureşti în 1989 (părinţii săi s-au aflat în public la proiecţie) -, Miracolul din Leipzig (Germania, 2009, Sebastian Dehnhard şi Matthias Schmidt) şi Puterea celor fără de putere (coproducţie Cehia - SUA, 2009, Cory Taylor).
Pe 17 decembrie, în cadrul unei gale de premiere care a avut loc la Opera Naţională, juriul a decis cîştigătorii DocumFest: Bobinele de la talcioc şi Capcana (Republica Moldova, 2009, Leontina Vătămanu şi Ion Terguţă) au primit menţiuni speciale, locul trei a fost ocupat de Vieţi-graniţe (Ungaria, 2009, Igor Hidvegi), locul doi - de Fata şi tancurile (Germania, 2009, Isabell Blöchl şi André Meier). Marele premiu a revenit documentarului german Miracolul din Leipzig şi a fost ridicat de unul dintre regizori, Sebastian Dehnhard, care a decis să doneze o parte din bani unei societăţi caritabile din România.
Epilog: DocumFest 2010?
Prima ediţie a DocumFest ne-a demonstrat că există cerere pentru film documentar în Timişoara. A fost un festival organizat şi promovat profesionist, care avea toate resursele şi posibilităţile pentru a creşte de la an la an şi pentru a deveni un punct de referinţă în România şi în Europa. Mergînd pe principiul că o idee nu poate fi bună pînă nu încearcă tot mai mulţi să tragă foloase din ea, DocumFest-urile lui 2009 s-au duelat în teme, filme, invitaţi şi, nu în ultimul rînd, în mărci înregistrate. Oricare ar fi decizia OSIM, dezvoltarea organică a unui festival, care abia făcea primii paşi, a fost pusă în umbra controversei şi a lăsat în urmă un public nedumerit şi confuz. Un eventual DocumFest 2010 ne va demonstra dacă mai există interes pentru documentar în Timişoara, iar organizatorii lui de drept ne vor releva, poate, adevărata valoare a unui astfel de eveniment cultural.