Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2009

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Frânturi de sacralitate - Oratoriul Paulus de Felix Mendelssohn-Bartholdy


Marcel Frandeş

ianuarie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În apropierea Crăciunului 2009, Filarmonica George Enescu din Bucureşti a programat o lucrare sacră vocal-simfonică de anvergură: Oratoriul «Paulus» pentru solişti, cor şi orchestră, op. 36 (MWV A 14) de Felix Mendelssohn-Bartholdy. În concertul din 17 decembrie 2009, de la sala Ateneului Român, Orchestra simfonică şi Corul Filarmonicii au fost dirijate de Jochen Wehner (Germania), iar cvartetul solistic vocal a fost alcătuit din Lavinia Mamot - soprană, Geanina Munteanu - mezzosoprană, Ruben Mureşan - tenor şi Constantin Cocriş - bariton. Corul Filarmonicii a fost pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner, iar Corul de copii al Liceului de muzică Dinu Lipatti din Bucureşti a fost îndrumat de profesoara Lăcrămioara Pauliuc. Cele două intervenţii solistice vocale din Corul Filarmonicii au fost asigurate de Răzvan Georgescu şi Emilian Mincu.

Dirijorul german Jochen Wehner (care, de curând, la 27 noiembrie 2009, a dirijat Oratoriul «Paulus» de Mendelssohn la Cluj-Napoca, împreună cu Orchestra şi Corul Filarmonicii Transilvania), este considerat un specialist al muzicii barocului german. Artistul a studiat iniţial clarinetul, violoncelul şi compoziţia la Halle şi Dresda. Din 1973 a fost numit dirijor al Radiodifuziunilor din Berlin şi Leipzig, iar din anul 1974 predă dirijatul la Universitatea de Muzică Felix Mendelssohn-Bartholdy din Leipzig. După 1998 a fost dirijor principal la Opera Wärmland din Karlstad (Suedia). A dirijat orchestrele Radiodifuziunilor din Polonia, Cehia, Slovacia şi România, orchestrele filarmonicilor din Viena, Göteborg, Oslo, Vilnius. În prezent, este dirijor şef al Orchestrei de suflători a Radiodifuziunii din Leipzig şi director al Academiei de suflători a Saxoniei. Oratoriul «Paulus» pentru solişti, cor şi orchestră, de Felix Mendelssohn-Bartholdy, a fost compus între 1834 şi 1836 şi îl are ca figură centrală pe Saul, personajul biblic care, întâlnindu-se cu Iisus pe drumul Damascului, s-a convertit şi a luat numele de Paul, devenind o figură emblematică în istoria creştinării popoarelor imperiului roman (coincidenţă: fiul cel mai mare al compozitorului purta numele de Paul).

Versiunea finală a oratoriului cuprinde o compilaţie de texte realizate de compozitor împreună cu pastorul Julius Schubring, o autoritate în materie de texte religioase. Prima audiţie a avut loc la Düsseldorf în anul 1836 şi a beneficiat de un foarte mare succes. Se remarcă în această lucrare mendelssohniană frumuseţea coralului. Influenţa lui Johann Sebastian Bach (în recitativele tenorului, amintind de recitativele Evanghelistului din Matthäus Passion), precum şi atmosfera muzicii lui Georg Friedrich Händel (în arii şi coruri) se contopesc cu muzica romantică, ce aparţine secolului al XIX-lea (mai ales în finalul corurilor, în recitativele sopranei şi în acompaniamentul orchestral). Dramaturgia muzicii se sprijină pe două mari conflicte: între trecut şi prezent, pe de-o parte, şi între real şi ideal, pe de altă parte, totul menţinut într-o viziune estetică evident clasică. Dirijorul Jochen Wehner a reuşit (începând cu Uvertura şi continuând cu cele 44 de secţiuni, împărţite în două părţi) să imprime interpretării Oratoriului «Paulus» o diversitate tensională ce a menţinut viu interesul auditoriului pe tot parcursul amplei lucrări. Solemnitate, sacralitate şi armonie, toate se îmbinau, rezultând acea stare de graţie, atât de căutată de fiinţa umană, aflată la început de mileniu trei.

Probabil, dirijorul serii ştia că Felix Mendelssohn-Bartholdy uneori picta în acuarelă ori în ulei. Într-adevăr, sonorităţile atât de fin dozate timbral şi dinamic, au urmărit seraficul relief melodic, conferind muzicii plasticitate. Auzeai pe "ecranul minţii" desfăşurarea evenimentelor: Ierusalim, tu cel care ucizi Profeţii, urmat de martiriul Sfântului Ştefan, convertirea şi botezul Sfântului Paul, misiunea lui Paul şi a lui Barnabas, persecuţia lui Paul din partea vechilor coreligionari, vindecarea şchiopului din Lystra, rezistenţa evreilor şi a păgânilor, plecarea lui Paul spre Ephes şi, în fine, martiriul său. Momentul intervenţiei corului de copii (amplasat în sală, în partea opusă scenei), în care - prin vocile cristaline, cu o intonaţie impecabilă -, parcă se deschideau cerurile, a fost unul dintre cele mai reuşite. Puritate, iubire divină - greu de spus în cuvinte. Talentul şi perfecţionismul acestor elevi ai Liceului de muzică Dinu Lipatti din Bucureşti, îndrumaţi de profesoara Lăcrămioara Pauliuc, l-am mai remarcat, de altfel şi cu alte prilejuri.



Ansamblul orchestral a reuşit să omogenizeze timbral discursul muzical până la a da impresia sonorităţii de orgă în splendidul recitativ al sopranei Lavinia Mamot (Und nannten Barnabas Jupiter / Şi l-au numit Jupiter pe Barnabas). Solo-ul de flaut din introducerea la Corul Seid uns gnädig hohe Götter / Fiţi milostivi, zei puternici) a creat tensiunea emoţională adecvată. Duetele tenor-bas şi soprană - bas, acompaniate de cor, au beneficiat de o dicţie clară în limba germană. Cavatina tenorului Ruben Mureşan (Sei getreu in den Tod / Fii credincios până la moarte) a impresionat prin timbrul cald şi frazarea logică.

Finalul Oratoriului «Paulus» a fost conceput pe baza textului Psalmului 103 din Vechiul Testament. Aici a rezonat întreg aparatul vocal-simfonic cu o măreţie emoţionantă. Curios că publicul care, înainte de 1989, părea să sufere de faptul că pe scenele muzicale ale ţării nu se puteau asculta lucrări vocal-simfonice sacre, nu umple sala de concert, acum când visul s-a realizat.



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2009


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Tendinţe de sincronizare, Oltea Şerban-Pârâu
 Simfonia Clopotele de Serghei Rahmaninov, Marcel Frandeş
 Concerte anticriză , Oltea Şerban-Pârâu
 Un an muzical cât două decenii?, Oltea Şerban-Pârâu
 Am cravata mea..., Carmen Muşat-Coman
 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2009


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer