În amintirea pisicii lui George (vezi prima poză), care a rămas în 2009
y a
nenumăratelor pisici de pe fiecare străduţă a fiecărui cartier al Buenos Airesului
y a
nenumăraţilor cîini (îndeobşte plimbaţi,
vrînd-nevrînd, de faimoşii
plimbători de cîini)
y a
neaşteptatelor oaze de linişte din acest oraş zgomotos şi frenetic (New
York-ul sudului)
y a
şarmului pe care
l-a avut asupra mea
y a
farmecelor pe care
le-a făcut asupra mea...