Consider că Sarah Chang este întruchiparea perfecţiunii şi a violonistului ideal pe care l-am auzit vreodată, spunea Lord Yehudi Menuhin.

(
Sarah Chang)
Întind aşadar, o nadă mentală spectatorilor ce iubesc muzica de cameră. Mergeţi să o ascultaţi pe violonista Sarah Chang, alături de pianistul Andrew von Oeyen,
într-un recital cuprinzând
Sonata nr. 3 în re minor, op. 108 de Johannes Brahms,
Sonata în La major de Cézar Franck şi
Fantezia de Christopher Theofanidis! Artista va cânta acest rafinat program în seara de 14 februarie 2010, la sala Ateneului Român din Bucureşti.
Am
ascultat-o cu ani în urmă pe faimoasa violonistă Sarah Chang la
Festivalul Internaţional George Enescu (ediţia a XV-a, 2001), cântând la Sala Palatului din Bucureşti,
Concertul în Re major op. 35 de Piotr Ceaikovski, acompaniată de
London Philharmonic Orchestra, dirijată de Kurt Masur. Câteva impresii
mi-au rămas vii: plină de nerv, cu o tehnică fulminantă, un sunet timbrat minunat, captivantă prin ţinuta ei scenică, iar gestica sa instrumentală dominatoare dinamiza orchestra acompaniatoare. Se exprima prin sunetul viorii atât de firesc, încât te făcea să crezi că cel mai clar limbaj de pe lume va fi cel al muzicii. Da, scena este mediul ei natural. Priveam spre vioara ei şi aveam senzaţia că mâinile sale execută acrobaţii pe patru strune. Calitatea coloristică atât de pură a sunetului provenind de la instrumentul pe care cânta (construit de cremonezul
Guarneri del Gesù, în 1717) era dublată de o mare incisivitate a emisiei. Gândirea sa muzicală sprintenă se exterioriza atât prin dorinţa de a cânta perfect şi rapid pasajele cele mai dificile, cât şi prin sinceritatea expresiei muzicale. Avea o viteză uluitoare de aplicare şi ridicare a degetelor de pe tastieră. Frazele cantabile din partea mediană a concertului,
Canzonetta-Andante, grăiau
într-adevăr despre nostalgie. Trăsătura sa de arcuş era generoasă şi foarte controlată. (De altfel, arcuşele folosite de violonistă sunt de maestru, alese în funcţie de opusul interpretat: arcuşul marca
Pajeot pentru Mozart şi Bach,
Sartory pentru marile concerte precum cele ale lui Ceaikovski, Beethoven, Brahms, Sibelius ori Şostakovici şi două arcuşe marca
Peccattes Dominique pentru restul repertoriului).
Violonista americană de origine coreeană Sarah Chang este născută la 10 decembrie 1980, în Philadelphia (Pennsylvania). A început studiul viorii la patru ani pe o vioară foarte mică (1/16), cu tatăl ei, de asemenea violonist. Înainte de a fi admisă la
Juilliard School din New York, la vârsta de şase ani, Sarah cânta deja
Concertul de vioară în sol minor de Max Bruch. La vârsta de opt ani, ea interpreta
Concertul nr. 1 de vioară în Re major de Niccolò Paganini, cu Filarmonica din
New-York. Se spune că la doisprezece ani a învăţat
Concertul în Re major de Piotr Ceaikovski, în doar două săptămâni. A studiat apoi, cu mari pedagogi şi violonişti ai lumii, precum: Dorothy DeLay, Itzhak Perlman, Midori Goto, Anne Akiko Meyers, Gil Shaham şi Shlomo Mintz. A fost propulsată în cariera sa solistică de către dirijorii Zubin Mehta şi Riccardo Mutti.
Sarah Chang a câştigat numeroase premii:
Avery Fisher Cariera Grant (1992), Premiul
RPS Young Artist (1992), Premiul
Gramophone Magazine «
Young Artist of the Year» (1993),
Echo «
Newcomer of the Year» (Germania - 1993),
Nan Pa (Coreea de Sud),
Newcomer of the Year -
International Classical Music Awards (1994), Premiul «
Avery Fisher» (1999),
Internazionale Accademia Musicale Chigiana Award, Siena, (Italia - 2004) şi
Hollywood Bowl's Hall of Fame (2004).
Violonista a cântat acompaniată de
New-York Philharmonic, Washington National Symphony Orchestra, Filarmonica din Los Angeles,
Philadelphia Orchestra,
Chicago Symphony,
Boston Symphony,
Cleveland Orchestra,
San Francisco Symphony Orchestra,
Pittsburgh Symphony Orchestra,
Montréal Symphony Orchestra,
BBC Symphony Orchestra, principalele orchestrele din Londra,
Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam,
Orchestre Philharmonique de Luxemburg,
NHK Symphony Orchestra din Tokyo,
Hong Kong Symphony Orchestra, Filarmonica din Berlin,
Leipzig Gewandhaus, Orchestra Filarmonică din Viena,
Bayerische Rundfunk Orchestra, Filarmonica din Oslo,
Symphony Melbourne, Orchestre de la Suisse Romande, Orchestra Tonhalle din Zürich,
Orchestre National de France şi
Honolulu Symphony. Violonista a susţinut recitaluri în celebrele săli precum:
Carnegie Hall din
New-York, Kennedy Center din Washington, D.C.,
Orchestra Hall din Chicago,
Symphony Hall din Boston,
Hollywood Bowl,
Walt Disney Concert Hall,
Barbican Centre de la Londra.
Printre dirijorii sub ai căror baghetă a concertat violonista Sarah Chang se numără: Mariss Jansons, Daniel Barenboim, Sir Colin Davis, Charles Dutoit, Bernard Haitink, James Levine, Lorin Maazel, Kurt Masur, Zubin Mehta, Riccardo Muti, André Previn, Sir Simon Rattle, Wolfgang Sawallisch, Leonard Slatkin, Michael Tilson Thomas, Plácido Domingo, David Lockington, David Zinman, Gustavo Dudamel, Valery Gergiev,
ESA-Pekka Salonen şi John Williams.
Experienţa ei din domeniul muzicii de cameră derivă şi din colaborarea cu artişti precum: Pinchas Zukerman, Vladimir Ashkenazy, Yefim Bronfman, Martha Argerich, Leif Ove Andsnes, Stephen Kovacevich,
Yo-Yo Ma, Lynn Harrell, Lars Vogt şi Isaac Stern. A realizat mai multe înregistrări camerale cu membrii Filarmonicii din Berlin. În anul 2007, Sarah Chang a avut un recital la
Carnegie Hall, cu pianistul Ashley Wass, interpretând lucrări de Ludwig van Beethoven, Richard Danielpour şi Serghei Prokofiev.
Sarah Chang a înregistrat exclusiv pentru EMI
Classics (începând de la vârsta de nouă ani). Violonista a realizat înregistrarea albumului
Phantasia All I ask of you (Fantezia
Tot ce vreau de la tine) a compozitorului Andrew Lloyd Webber - un veritabil concert pentru vioară, violoncel (Julian Lloyd Webber) şi orchestră, bazat pe muzicalul
Phantom of the Opera.
La
Jocurile Olimpice din 2004, desfăşurate la Atena, i
s-a acordat onoarea de a purta flacăra Olimpică prin
New-York City.
Într-un interviu, Sarah Chang îşi dezvăluia câteva din secretele ei cu privire la alegerea rochiilor sale de concert. Când interpretează
Fantezia «Carmen» de Sarasate ea se îmbracă în roşu, pentru
a-şi pune de acord propria feminitate cu personajul senzual al operei lui Bizet; atunci când cântă Beethoven sau Mozart îşi alege o rochie mai sobră, clasică. Iubeşte filme precum:
The Reader,
Slumdog Millionaire,
Confessions of a Shopaholic, Breakfast at Tiffany's, My Fair Lady, Gone with the Wind,
Casablanca,
The Godfather.
Andrew von Oeyen, pianistul
duo-ului cameral, va efectua în stagiunea 2009-2010 împreună cu violonista Sarah Chang un vast turneu în toată Europa, Statele Unite ale Americii şi Asia. Acesta va culmina cu o înregistrare pentru EMI
Classics. Totodată el va concerta în Japonia, în două rânduri, interpretând
Concertul nr. 5 în Mib major «Imperialul» de Ludwig van Beethoven, cu
Symphoniker Berliner Orchestra. Născut în S.U.A., este absolvent al
Universităţii Columbia şi al
Juilliard School, unde a studiat cu Herbert Stessin şi Jerome Lowenthal. Apoi,
s-a perfecţionat cu Alfred Brendel si Leon Fleisher. Andrew von Oeyen a câştigat prestigiosul
Gilmore Young Artist Award, în 1999 şi, de asemenea, a obţinut Premiul I al Fundaţiei Naţionale pentru Pian
Fe Leni Bland, în 2001.

(
pianistul Andrew von Oeyen)
Sociologul american Alvin Toffler explica termenul
future shock (şocul viitorului) ca o percepţie personală a
schimbărilor prea dese, petrecute într-o perioadă prea scurtă de timp. Stresul - caracteristic societăţii
super-industrializate, consecinţă directă a
excesului de informaţii - poate fi combătut mai ales prin artă. George Enescu sfătuia generaţia tânără să se odihnească de muncă
prin(-tr-o altfel de) muncă. Apare aici o evidentă separare a
divertismentului - ca dezertare de la efortul intelectual, de
cultivarea spiritului prin intermediul artei -, solicitând o anume strădanie purificatoare.
Acest recital al violonistei Sarah Chang de la Bucureşti va constitui un percutant început pentru
Cruciada culturii, dezlănţuită de iubitorii Artei, întru decantarea frumosului în cultura românească.