Profil. Poveste. Personaj: Răzvan Mazilu

Pe Răzvan Mazilu îl cunosc personal din 2007, cînd l-am invitat la o emisiune V... de la Vizual, dar, în depărtare, se tot fac vreo 10 ani de cînd l-am "întâlnit" prima dată. Mi-aduc aminte momentul ca şi astăzi. Eram în Sala Rondă a Hotelului Intercontinental, îmbrăcat la patru ace, transpirat şi roşu în obraji (probabil). Un puşti de 21 de ani în echipa nominalizată la premiul APTR pentru reportajul despre vizita lui Luciano Pavarotti la Bucureşti. Cu noi în competiţie, Lumea dansului, emisiunea Silviei Ciurescu (pe atunci), prezentată de superba Mirela Albu. Imaginile proiectate pe videowall arătau un tânăr dat cu auriu pe trup, care dansa surprinzător printre draperii luminate caravaggesc şi sfeşnice cu lumânări. Imagini frumoase, elegante, contemporane, cu ştaif. Am pierdut premiul în seara aceea. M-a durut îngrozitor. Că nu ar fi trebuit să concurăm cu o emisiune de dans, că subiectul "Pavarotti" nu se poate compara cu nimeni, că am muncit pe brânci la reportajul ăla. După ce mi-am măcinat dezamăgirea o bună perioadă, am rugat-o pe Mirela să îmi dea caseta cu Lumea dansului câştigătoare. E acolo, în final, un fragment în care Răzvan Mazilu, tânărul vopsit cu auriu pe trup, dansează pe Sell Me a Earthei Kitt, într-o coregrafie semnată de Florin Fieroiu. Un Chaplin modern, un dandy de la începutul veacului trecut cu o energie fabuloasă, un actor într-un film mut pus pe viteză variabilă.

Zece ani mai târziu, mă raportez cu totul altfel la premii şi recunoaştere, dar Chaplin-Mazilu dansează în continuare pe Sell Me, fie în costum cu ghetre şi lavalieră, fie în tricou marinăresc, fie în cluburi, fie pe scene de teatru. E acelaşi. Balerin, dansator, personaj de cabaret, mim, actor, coregraf, regizor, argint viu. Champagne me şi izbucneşte efervescent. Caviar me şi se aranjează cu grijă, ca o autocomoară.. Ritz-hotel me şi priveşte pişicher către public, scuturând cu subînţeles din gene. Spun că e acelaşi şi simt că, dacă va citi, nu o să-i placă asta, pentru că Răzvan Mazilu crede nelimitat în versatilitatea artistului, în cameleonismul lui. Lumea l-a descoperit în Dama cu camelii şi s-a prefăcut repede în Dorian Gray. Ani după aceea, publicul nu se poate desprinde de imaginea lui blondă din spectacolul magnetic al lui Dragoş Galgoţiu. Răzvan a făcut-o. Cu Roşu şi negru, cu Simfonia fantastică, Jocul de-a Shakespeare, Block Bach, Un tango más, Urban Kiss, Umbre de lumină, Remember. Eu spun că este acelaşi. Misterios, criptic, fluid, altundeva, liber şi teribil de personal, aşa cum l-am văzut eu la început în filmările stilate ale Silviei Ciurescu. Şi acelaşi în conversaţie. Actor, artist, misterios şi teribil de personal în opinii, în frustrări, în nemulţumiri, în reţineri, în gesturi, uneori chiar şi în răspunsuri, câteodată chiar şi în zâmbet. Altundeva pe dinăuntru. Undeva unde poate dansa liber, unde poate mătura cu o piruetă o întrebare care nu-i place, unde poate călca uşor peste momente în care ar vrea să fie în altă parte, unde îşi poate răspunde sincer doar lui însuşi. Poate în Sell Me, în chip de Chaplin cu surâsuri zgârcite, rare, furate, în care corpul lui întreg hohoteşte.

Ascultă piesa Sell Me, în interpretarea Earthei Kitt aici.

TVR Cultural, Joi, 4 februarie 2010, 22:25 / reluare: Vineri, 5 februarie 2010, 10:30

În curând la Profil. Poveste. Personaj:
Joi, 11 februarie 2010 - Răzvan Penescu (LiterNet.ro)
Joi, 18 februarie 2010 - Jean-Yves Thibaudet (pianist, I)
Joi, 25 februarie 2010 - Jean-Yves Thibaudet (pianist, II)

profil.poveste.personaj@tvr.ro

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.