Reflections in a One-Eye *

Apocalypse NOW
7 iulie 2004. Azi se face o săptămână de când murit cel ce a fost colonelul Kurz, Jor-El, tatăl lui Superman, Terry Malloy, doctorul Moreau, Napoleon, Stanley Kowalski, Robert E. Lee, Zapata, revoltatul de pe Bounty (Fletcher Christian), Torquemada, Walker (Quiemada), Antoniu, Don Vito Corleone... a murit Naşul, ...trăiască Naşul !
He could've been somebody, he could've been a contender, actually He was, IS, will be...
Până la urmă portocalele s-au rostogolit la pământ...Azi nu a avut loc înmormântarea pentru că aşa a dorit Marlon Brando, acest ciudat, excentric, gigant.... there will be no weeping widows, cenuşa sa va fi fost împrăştiată din avion deasupra insulei pe care a avut-o un timp în proprietate...

The Method
Brando a făcut pentru actorie ceea ce a făcut Citizen Kane pentru cinema în general, a revoluţionat-o cu 20 de ani etc... între el şi Orson Welles există o similitudine a vieţii lor tragice şi a dramei obezităţii, amândoi puşi sub lupă de o societate tabloidă mărginită...
Brando este primul actor care a studiat după "Metodă", aşa numita tehnică de actorie introdusă de Stanislavski, cea care a făcut celebră şcoala new-yorkeză Actor's Studio, pe Lee Strasberg şi Stella Adler... Brando a deschis drumul pentru James Dean şi Montgomery Clift, Sinatra şi ulteriorii Easy Riders, cu primul film rebel cu rock şi motociclete intitulat The Wild One (1954)... Brando a devenit Stanley Kowalski, cel ce arătă lumii cu pumnul şi degetul mijlociu într-un Tramvai numit dorinţă, Brando e tânărul furios primordial, rebel cu şi fără cauză şi anti-erou existenţial. Brando a regizat singur western-ul atipic One-Eyed Jacks (1961), concediindu-i pe rând pe Sam Peckinpah şi pe Stanley Kubrick... Brando a luat nenumărate premii (de 8 ori nominalizat la Oscar, două premii, pentru Pe chei, în 1954 şi pentru Naşul în 1972, Emmy, Globuri de Aur, BAFTA, Cannes, chiar şi Razzie pentru Insula doctorului Moreau, în Anglia l-ar fi făcut sir de vreo 29 de ori...

The Madness
În plus sau în minus, sau în contrapunct: scandaluri şi aroganţă, salarii obscene şi legende ţesute de faptul că nu-şi învăţa replicile... Marlon huiduit pe scenă la gala Michael Jackson, cu apariţie în clipul acestuia, sau într-o reclamă pentru Telecom... Marlon, gol şi nebun în uriaşul scandal al vremii Ultimul tango la Paris (1972), Marlon, neacceptând să fie regizat de Frank Yoda Oz - şi nici acesta să fie pe platou în acelaşi timp cu el, în The Score (2001), ultimul rol de cinema pentru care a înhăţat 3 milioane de dolari, Marlon, generos pentru a juca pe gratis în filmul lui Johnny Depp The Brave, Marlon, dansând cu un pitic în Insula doctorului Moreau şi apoi omagiat de Mike Myers cu Mini Me în Austin Powers, Marlon, la procesul fiului său, Marlon, plîngînd sinuciderea fiicei sale, Marlon, refuzând Oscarul pentru Naşul şi trimiţând o actriţă deghizată în indiancă, Marlon, falit, fără bani, retras, ascuns, trăind din pensia de la Actor's Guild, Marlon, acceptînd să se joace pe el însuşi în filmul independent al unui tânăr regizor indian, Marlon în ultimul său rol, o voce feminină (!) în filmul de animaţie Big Bug Man.

The Horror #1
Vineri seara, în weekend la mare, sună telefonul. Nu, nu e o glumă... a murit Marlon Brando... acoperişul de stuff a căzut peste plaje... am vrut să dau cu napalm peste tot litoralul românesc... and then it struck me, like a diamond, in my forehead... the horror, the horror, ultimul uriaş actor american... a căzut în ocean la fel ca una din statuile gigantice din insula Paştelui...

The Horror #2
Ulterior discuţie de prieteni cinefili oligofreni, "Nu, mă, tu l-ai omorât pe Brando, că ai comandat The Brave, nu, Pro TV-ul că a dat Insula doctorului Moreau, ba, nu eu, că aseară mă uitam la o poză din On the Waterfront cu Rod Steiger şi Brando în maşină, imdb-ul cu ştirile tabloide, asta, plus o gravă insuficienţă respiratorie şi o mult mai cronică lipsă de dorinţă de a mai trăi... cel mai bine a zis-o the Sweede - Suedezul, personajul său chelios dintr-un film din 1998 făcut pentru titlul său, Free Money. Some you lose, some you win. Sau, Stanley Kowalski, într-o tiradă despre noroc, You know what luck is? Luck is believing you're lucky, that's all... To hold a front position in this rat-race, you've got to believe you are lucky....


* Reflections in a Golden Eye este titlul filmului lui John Huston din 1967 cu Brando şi Elizabeth Taylor, o ciudăţenie în care trebuia să joace Montgomery Clift dar acesta a murit înainte de începerea filmărilor şi Brando a acceptat rolul pentru unul din salariile sale astronomice.