Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Ladykillers

The Ladykillers - Cum scăpăm de coana mare?


Comunicat de presă

iulie 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cu:
Tom Hanks
Irma P. Hall
Marlon Wayans
J. K. Simmons
Tzi Ma
Ryan Hurst

Scenariul şi regia: Joel Coen / Ethan Coen
Imaginea: Roger Deakins, A.S.C., B.S.C.
Produs de: Ethan Coen / Joel Coen / Tom Jacobson
Montajul: Roderick Jaynes
Scenografia: Dennis Gassner
Costumele: Mary Zophres
Muzica: Carter Burwell
Producător executiv muzică: T-Bone Burnett

.... pe care necruţătorul dezastru i-a urmat repede, din ce în ce mai repede"
Edgar Allan Poe, "The Raven"

Celebrul actor distins cu două premii Oscar, Tom Hanks, se întoarce cu dragoste la comedie pentru a colabora cu Joel şi Ethan Coen, şi ei laureaţi ai Academiei Americane de Film (Fargo, O Brother Where Art Thou?) la realizarea unei comedii căreia e imposibil să îi rezişti, The Ladykillers, lansată de Touchstone Pictures. Cu alte cuvinte, este, mai întîi de toate, un film ce poartă marca fraţilor Coen. După care se poate spune că este un remake fericit după comedia din 1955, cu Sir Alec Guiness în rolul principal.

În noua producţie, Tom Hanks este profesorul Goldthwait Higginson Dorr, Ph.D. un şarlatan ce şi-a alcătuit o bandă de neisprăviţi care se auto-intitulează "experţi", pentru a da ceea ce numesc ei "lovitura secolului". Banda are tot ce scrie la carte: expert în explozive, muşchi, abilitate şi chiar o "cîrtiţă" infiltrată în obiectivul ce trebuie jefuit. Celula de bază a operaţiunii este amplasată în locuinţa unei băbuţe evlavioase şi aparent naive, Mrs Munson (Irma Hall). Acoperirea este şi mai şmecheră: grupul are nevoie de un loc în care să exerseze muzica religioasă. Apare şi problema cheie: cît de curînd devine evident că grupului de hoţi îi lipseşte capacitatea mentală pentru o asemenea "slujbă". Cea mai gravă problemă este alta: toţi cinci au subestimat-o pe băbuţa gazdă.

Atunci cînd delicata Mrs Munson află de complotul urzit şi mai ales de faptul că neisprăviţii nu vor să o accepte în grupul lor, îi ameninţă cu poliţia. Ce să facă altceva nişte hoţi rataţi dacă nu să colaboreze cu bătrîna?

The Ladykillers este un film realizat după scenariul scris de Joel Coen & Ethan Coen, regizat de Joel Coern & Ethan Coen, produs de Ethan Coen & Joel Coen, Tom Jacobson, Barry Sonnenfeld şi Barry Josephson.

Despre personaje

Tom Hanks şi-a construit cariera pe roluri din filme comice, deşi în ultimii ani şi-a îndreptat atenţia spre roluri dramatice (Catch Me If You Can, Saving Private Ryan, The Green Mile). Acum, se întoarce la comedie, după zece ani, pentru a interpreta rolul profesorului Dorr, "creierul" grupului de hoţi rataţi. Povestea profesorului care închiriază o cămăruţă de la o bătrînă pentru a pune la cale un jaf este un motiv nesecat de comedie. În filmul din 1955, prestaţia lui Sir Alec Guiness este extraordinară. "Să joci în The Ladykillers este ca şi cînd ai juca în Richard al III lea" afirmă Hanks.

"Peste o generaţie, cred că vom avea un film The Ladykillers on Marte afirmă în glumă Ethan. "Ne-a plăcut la nebunie filmul original. Are o intrigă puternică. Are cum se spune, un schelet bun. În filmul nostru însă particularităţile personajelor şi aşezarea în spaţiu şi timp este alta, prin asta filmul diferind de original".

Marlon Wayans interpretează rolul "cîrtiţei" infiltrate la cazinoul pe care urmăreau să-l prade. "Este un tînăr care primeşte o slujbă la cazinoul unde urmează să aibă loc jaful" afirmă Ethan. "Ascultă muzică hip-hop, e tot ceea ce detestă mai tare Mrs. Munson. Este tînăra generaţie cu mai multă sensibilitate dată de stradă decît găseşti în tot Mississippi". "Personajul meu are o mulţime de probleme" afirmă Wayans despre Gawain MacSam "şi nu are un vocabular prea bogat, astfel că înlocuieşte ce nu poate exprima cu înjurături".

"Niciodată în viaţa mea nu am înjurat atît de mult" rîde Wayans. "Doamne, mă simt ca Richard Pryor!" Gawain este un nătărău care se pune pe sine şi pe ceilalţi membri ai bandei în pericol din cauza super-cunoştinţelor lui despre explozive.

Personajul Pancake nu prea se suportă cu personajul Gawain, astfel că situaţia e destul de încordată. "Am fost norocoşi cu băieţii ăştia. Relaţia dintre Pancake şi Gawain este importantă pentru film, dar arată a căsnicie rea. Iar Marlon şi J.K au jucat bine" afirmă Joel.

Bătrîna Munson are de confruntat o cohortă de neisprăviţi, lucru care i-a prilejuit actriţei Irma Hall să-şi amintească de vremea cînd era profesoară şi trebuia să ţină în frîu băieţi neastîmpăraţi. "Atunci cînd eram profesoară, am avut parte de o mulţime de băieţi răutăcioşi. Aceasta este atitudinea pe care o adoptă personajul meu vizavi de profesor şi prietenii lui - nişte mici mizerabili" declară Hall.


Despre producţie

Echipa care a lucrat cu Ethan şi Joel Coen la The Ladykillers este una stabilă. Regizorul de imagine Roger Deakins a lucrat la opt filme cu fraţii Coen, scenograful Dennis Gassner la şase filme, iar costumiera Mary Zophres la şapte filme.

Gassner a fost încîntat să facă încă un film cu Sudişti, dar una dintre marile lui probleme a fost că trebuia să construiască un pod pentru momentul de climax al filmului. Şi nu e uşor să ridici un pod întreg pe scenă. "Dar am construit o parte din pod, după care am găsit unul adevărat prin Mississippi, care e real şi dă senzaţia de romantism. Dar podul creat de mine este inspirat de unul din Oregon peste care treceam cu maşina părinţilor cînd mergeam în vacanţă, cînd eram copil" afirmă scenograful.

Costumele create de Mary Zophres sunt piese atemporale, care combină elemente din secolul XX în timp ce nu se depărtesază de ideea că personajele trăiesc într-o mică localitate din Mississippi. Pentru personajul Dorr, Zophres îşi aminteşte că e descris într-un costum crem, ceva în genul celor purtate de Edgar Allan Poe, dar creatoarea şi-a permis să se gîndească mai degrabă la Mark Twain. Cît despre Mrs. Muson, ea trebuia să fie un personaj corpolent, iar Irma Hall care interpretează rolul, nu era deloc solidă. "A trebuit să alcătuim o adevărată sculptură. Chiar o lucrare de artă" se amuză Zophres, care şi-a imaginat-o pe Mrs Munson în rochii cu desene florale.

În echipa constantă a fraţilor Coen există şi un antrenor de animale, Cristie Miele. "Există o grămadă de scene cu animale în acest film" afirmă Ethan, care se referă nu numai la motanul Pickles, cît la corb şi la cîinele care trebuia să facă pe mortul. "A fost o nebunie. Christie a căutat un bulldog englezesc şi l-a învăţat să facă pe mortul" afirmă Joel, care îşi mai aminteşte că Pancake a trebuit să dea cîinelui, care zăcea, ceea ce se numeşte "sărutul vieţii", ceva de tot rîsul. Cît despre motanul "Murături", atunci cînd era indispus, realizatorii erau pe jar, pentru că nu ştiau la ce trebuie să se aştepte. Aşa că Pickles a fost interpretat de un grup de zece pisici identice, dar fiecare cu un comportament diferit. "Cheia succesului a fost să avem o echipă de pisici. Pentru fiecare scenă am avut pregătite cîte trei pisici" explică Miele.

Şi echipa de hoţi condusă de profesorul şarlatan şi-a avut o piatră de încercare, pentru că zurbagii ar fi trebuit să exerseze la instrumente clasice acorduri de muzică baroc. Toate instrumentele au fost realizate de maestrul lutier Danny Ferrington. "Atunci cînd Ethan şi Joel au mers la Metropolitan Museum of Art să se uite la instrumente vechi, s-au scărpinat grijuliu în cap şi au încercat să găsească răspunsul la delicata întrebare "De unde naiba facem rost de oboi? Dar de harpă?" îşi aminteşte Ferrington. "A fost dificil să facem rost de instrumente vechi, pentru că lumea care le mai are, nu prea e dispusă să le închirieze la filmări" afirmă Ethan. Dacă violina este un instrument destul de comun, celelate instrumente rămîn şi acum un mister pentru aşa zişii lor "instrumentişti". "Eu nici măcar nu ştiu ce instrument e ăsta, şi e teribil de jenant pentru că de fapt, am licenţă în muzică" afirmă Marlon despre instrumentul cu corzi la care trebuia să cînte.


Despre muzica filmului

Deşi personajul Mrs Munson este mult mai puţin interesat de muzica în stil rococo decît de spargerea unei bănci, Joel şi Ethan Coen au făcut, cum le era obiceiul, din muzica filmului un element foarte important. Muzica Gospel este un element central în coloana sonoră, dar nu este unicul. The Ladykillers prezintă o combinaţie de muzică gospel, hip-hop şi muzică de cameră în stil baroc. Este chiar unul dintre lucrurile de care am foarte interesat în legătură cu acest proiect" a declarat Joel Coen. "În acest film, ca şi în O Brother Where Art Thou?, Joel şi Ethan au făcut ca muzica să fie o parte esenţială din derularea poveştii" afirmă T-Bone Burnett, producător executiv care a lucrat la trei dintre proiectele fraţilor Coen. Muzica a fost mereu o parte importantă a filmelor semnate Coen, de la ştergerea urmelor unei crime din Blood Simple pe melodia "It's The Same Old Song" pînă la yodlerele din Raising Arizona sau secvenţele comice de vis ale Marelui Lebowski. Cît despre muzica folk în stilul celei care se cînta acum o sută de ani, din O Brother Where Art Thou? nu se poate spune decît că albumul cu coloana sonoră a filmului a devenit unul dintre cele mai bine vîndute din istoria albumelor cu muzică de film, vîndut în peste 7 milioane de exemplare.

Pentru The Ladykillers Ethan şi Joel au combinat, într-un stil unic, muzică clasică şi modernă, muzică gospel din anii 30, şi muzică nouă hip-hop interpretată de Nappy Roots. "Toată viaţa am auzit că rock and roll-ul s-a născut din muzica gospel, dar n-am crezut pînă nu am ascultat întregul canon din secolul trecut" rîde Burnett. "Ascultînd cîntece vechi, poţi auzi, într-o formă sau alta, aproape fiecare melodie rock de succes. Aşa că am mers înapoi şi am redescoperit ceva din marea zestre gospel pe care au lăsat-o în urmă The Soul Stirrers, Bill Landford, Blind Willie Johnson, Claude Jeter şi The Swan Silvertone".

The Soul Stirrers au cîntat prin anii 30, dar grupul a avut mare succes abia în 1950, cînd li s-a alăturat tînărul Sam Cooke, cu vocea lui de mătase. Muzica anilor '50 interpretată de Stirrers contribuie cu trei melodii la coloana sonoră a filmului, printre care Come Let Us Go Back to God, compusă de "tatăl" muzicii gospel, rev. Thomas A. Dorsey (Take My Hand, Precious Lord, Peace in the Valley care a lansat-o în carieră pe Mahalia Jackson).

Filmul se termină pe fundalul acordurilor de chitară ale lui Blind Willie Johnson, care cîntă Let Your Light Shine On Me, un cîntec din 1929. Tema principală a filmului este cîntecul clasic Trouble in the World, care are poate chiar 200 de ani vechime. Varianta hip-hop este interpretată de Nappy Roots, a cărui versiune a Trouble of This World este subintitulată Coming Home. Dar cea mai mare parte din muzica gospel este asigurată de Rose Stone - de la Sly and Family Stone. Donnie McClurkin, despre care Burnett crede că se înscrie în linia trasată de Claude Jeter şi Sam Cooke şi Al Green, interpretează o nouă versiune a Come Let Us Go Back To God, "A vîndut milioane de albume fără să se gîndească vreodată la cariera în gospel, dacă există aşa ceva, totuşi. Este pastor la o biserică din New York - Missy Eliott şi Beyonce vin acolo. Cu toţii cîntă lui Dumnezeu şi se bucură teribil, Este cea mai grozavă muzică pe care am auzit-o vreodată" afirmă Burnett.


Despre distribuţie

TOM HANKS -unul dintre cei mai admiraţi şi mai respectaţi actori din zilele de astăzi, care are şi onoarea de a fi primul actor distins de două ori cu premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal, din ultimii 50 de ani. În 1993, a primit un premiu al Academiei Americane de Film pentru rolul avocatului bolnav de SIDA din Philadelphia şi un an mai tîrziu pentru performanţa din Forrest Gump. A mai primit şi cîte un Glob de Aur pentru fiecare din aceste roluri, plus alte nenumărate premii gen "Peoples Choice Award", Screen Actors Guild Award sau Chicago Film Critics Award. Pe lîngă toate aceste premii a fost numit "Man of the Year" de Harvard's Hasty Pudding Theatricals pentru rolul astronautului Jim Lovell din Apollo 13 al lui Ron Howard.

În 1996, Hanks a debutat ca regizor şi scenarist în That Thing You Do! pentru Twentieth Century Fox, un film care reconstituie cariera meteorică a unei formaţii rock numită The Wonders from Erie, Pennsylvania, celebră prin vara anului 1964. Tema muzicală a filmului, melodia That Thing You Do! s-a clasat pe locul întîi al clasamentelor din toată lumea şi a fost nominalizată la Academy Award pentru cel mai bun cîntec original.

Născut şi crescut în Oakland, CA, Hanks a devenit interesat de actorie din vremea liceului. A urmat cursurile universităţii de stat din Sacramento, timp în care a apărut în piesa Livada de vişini şi l-a întîlnit pe Vincent Dowling, directorul Great Lakes Shakespeare Festival din Cleveland. Dowling l-a invitat să se alăture companiei de teatru pe care o conducea şi astfel Hank a jucat rolul lui Grumio din Îmblînzirea scorpiei. Ulterior, Hanks a mai apărut şi în alte producţii Great Lakes, printre care Two Gentleman of Verona, pentru care a primit Cleveland Critics Award pentru cel mai bun actor. De la Cleveland, Hanks a aterizat la New York, unde a apărut în primul lui film artistic He Knows You're Alone şi în piesa The Taming of the Shrew.

După ce s-a mutat la Los Angeles, unde a jucat în The Dollmaker, Hanks a avut primul mare succes răsunător care i-a deschis porţile carierei în cinema. A primit rolul principal într-un serial de comedie Bossom Buddies difuzat de ABC. Prestaţia din serial i-a adus rolul din Bachelor Party după care a urmat Splash de Ron Howard, un mare succes de casă care l-a propulsat în rîndul celor mai bine plătiţi şi mai ocupaţi actori de la Hollywood. În 1988, Hanks era un actor recunoscut ce jucase în Big, film care i-a adus prima nominalizare la Academy Award şi primul Glob de Aur. În 1993, este nominalizat la Globul de Aur pentru rolul din Sleepless in Seattle, unde a jucat cu Meg Ryan. În mod constant, Hanks s-a auto provocat acceptînd diverse încercări. În 1998, a fost producător executiv la From Earth to the Moon, un film dramatic de 12 ore care reconstituie, antologic, programul de cercetări spaţiale Apollo. Primul episod al seriei dedicate programului Apollo este regizat de Tom Hanks, iar scenariul îi aparţine, de asemenea.

Hanks a jucat în Saving Private Ryan, de Steven Spielberg, rolul soldatului care trece linia frontului în partea inamicului pentru a salva un alt soldat, rol care i-a adus o nominalizare la premiul Oscar. În 1999 joacă în The Green Mile, un film scris şi regizat de Frank Darabont după romanul în şase părţi al lui Stephen King. Mai primeşte o nominalizare la Oscar pentru prestaţia din Cast Away, în 2000, film în regia lui Robert Zemeckis. Tot în 2000 a fost producător executiv şi a semnat regia primului episod din serialul Band of Brothers, realizat după romanul omonim al lui Stephen Ambrose.

Miniserialul a fost difuzat în 2001 şi a primit un Glob de Aur. În 2002, Hanks joacă într-o dramă care se petrece în timpul Marii Crize Economice, The Road to Perdition ", unde apare alături de Paul Newman şi Jude Law. A urmat producţia Catch Me If You Can unde joacă alături de Leonardo Di Caprio. Recent, Hanks a încheiat faza de producţie la The Polar Express un film de animaţie realizat după cartea lui Chris Van Allsburg ce va avea premiera în 2004 şi va apărea în Terminal un film regizat de Steven Spielberg.

Tom Hanks locuieşte la Los Angeles cu soţia, actriţa Rita Wilson şi familia.
 
* * *
IRMA P. HALL (Mrs. Munson) este o veterană în cinema, care a interpretat rolul Mamei Joe în fiecare seară de duminică, la Soul Food. A mai apărut în A Lesson Before Dying cu Don Chedle, Cicely Tyson şi Mekhi Phifer. A mai jucat în Buddy, Beloved, Patch Adams iar în 1997 în comedia Nothing to Lose.

Hall a devenit actriţă foarte tîrziu şi atunci pe neaşteptate. Absolventă a Texas College şi profesoară timp de 27 de ani, recita o poezie la o întrunire a artiştilor şi scriitorilor din Dallas, cînd un producător a invitat-o să dea o probă pentru un rol în film. Avea pe atunci 36 de ani şi era o mamă divorţată cu doi copii. A primit astfel un rol mic în Book of Numbers.

A primit ulterior The Chicago Film Critics Award pentru cea mai bună actriţă în rol secundar pentru rolul adorabilei Mătuşi T din filmul A Family Thing, unde apare alături de Robert Duvall şi James Earl Jones. În 1998 a cîştigat NAACP Image Award pentru cea mai bună actriţă în rol secundar în Soul Food, şi în anul 2001 a primit din nou aceeaşi distincţie pentru prestaţia din show.

* * *
MARLON WAYANS (Gawain) a absolvit faimosul High School of Performing Arts din New York şi a studiat ulterior la Howard University's Film School, de unde a reuşit să se alăture colectivului de juca în serialul In Living Color, serial distins cu premiul Emmy. În 1990, Wayans a creat şi a jucat în sitcomul The Wayans Bros, care a rulat timp de cinci ani. Wayans a colaborat la scenariul şi a jucat în marele succes de casă Scary Movie, împreună cu fratele său, Shawn Wayans, în timp ce Keenen Ivory Wayans a regizat filmul. Filmul a avut aşa un mare succes la public că a urmat, cum era firesc, Scary Movie 2, un film la care Wayans a scris scenariul, în colaborare şi la care a fost co-producător executiv. De atunci, cariera lui a fost din ce în ce mai puternică. După ce a jucat în Mo' Money şi Above the Rim, Wayans a scris a regizat şi a jucat în comedia Don't be a Menace to South Central While Drinking Your Juice in the Hood. Ulterior Marlon a jucat în The Sixth Man şi Senseless cu David Spade şi Matthew Lillard.


Marlon a fost apreciat de public şi de critici pentru prestaţia din Requiem for A Dream, un film semnat de Darren Aronofsky, unde interpretează rolul lui Tyrone C. Love, un dependent de droguri.

A mai jucat în adaptarea cinematografică a Dungeons & Dragoons pentru New Line Cinema.
Marlon împreună cu fraţii Shawn şi Keenan Ivoryau semnat un angajament cu Revolutions Studious pentru o serie de filme, iar primul dintre acestea va fi White Chiks, un film la care Marlon a scris scenariul în colaborare şi în care şi joacă. Acum fraţii scriu scenariul celui de al doilea film.

* * *
J. K. SIMMONS (Garth Pancake) este un actor cu o reputaţie foarte solidă, ce a fost văzut recent în Spider Man în rolul lui J. Jonah Jameson; acelaşi rol urmează să îl joace şi în continuarea filmului. Simmons a fost văzut în The Gift, For the Love of the Game, The Mexican, Autumn in New York, The Jackal, Above Freezing şi în viitoarea producţie Off the Map, unde va apărea alături de Joan Allen şi Sam Eliott. În prezent apare în rolul lui Buffallo Bill în Hidalgo, un film ce poartă semnătura Touchstone Pictures.

La televiziune, Simmons a apărut în rolul lui Vern Schillinger din serialul Oz, şi interpretează rolul dr. Emil Skoda din Law and Order. De asemenea, este o prezenţă constantă în serialul The D. A difuzat de ABC.

Pe Broadway Simmons a interpretat rolul colonelului Jessup din A Few Good Men, după Aaron Sorkin, rolul lui Brian Doyle din Laughter on the 23 rd Floor de Neil Simon şi căpitanul Hook în Peter Pan. Pe alte scene de teatru din New York, Simmons a jucat în Birds of Paradise, All's Well That Ends Well, The Taming of the Shrew, A Little Night Music şi Das Barbecu.

* * *
TZI MA (The General) este actor şi dansator care a lucrat pe scena de teatru, în filme şi la televiziune în 20 de ani de carieră. Cel mai recent a fost văzut în The Quiet American în regia lui Phillip Noyce, unde a jucat lîngă Michael Caine. Crescut în New York City, Ma şi-a început cariera în 1975, pe scena de teatru. Primul rol profesionist a fost rolul principal din Monkey King in the Yellow Stone Dream, cu echipa de la Zignal 1 Theatre Company sub auspiciile Lamama E.T.C. A jucat ulterior în două piese scrise pentru el: The Dance and the Railroad de David Henry, distins cu premiul Emmy şi In Perpetuity Throughout the Universe de Eric Overmeyer.

După ce a studiat teatrul şi baletul clasic a dansat timp de patru ani la Chiang Ching Dance Company. După care Ma a venit la Los Angeles în 1988 pentru a juca în In Perpetuity Throughout Universe într-o montare la South Coast Rep şi a început să semneze contracte pentru filme şi televiziune.

Filmografia lui Ma cuprinde; Rush Hour de Brett Ratner, Golden Gate de John Madden, Dante's Peak de Roger Donaldson, Rapid Fire de Dwight Little, Chain Reaction de Andrew Davis, Red Corner de Jon Avnet şi în succesul Catfish in Black Bean Sauce.

Pe scenă a jucat recent rolul principal (Master Wang) din Flower Drum Song la Mark Taper Forum din Los Angeles. Tzi a jucat roluri mici în serialele foarte populare de televiziune ca Law and Order, ER, Boomtown şi în L.A. Law, Chicago Hope şi Millenium şi NYPD Blue, în rolul Det. Harold Ng.; Ma locuieşte în New York dar şi în Los Angeles împreună cu soţia sa Christina Ma.

* * *
RYAN HURST (Lump) Blond, frumos şi talentat, Hurst este binecunoscut publicului pentru prestaţia din Remember the Titans unde a jucat alături de Denzel Washington. A mai jucat în We Were Soldiers cu Mel Gibson, Saving Private Ryan cu Tom Hanks, Rules of Engagement, cu Samuel L. Jackson, Patch Adams cu Robin Williams.

Pe scena de teatru Hurst a jucat în Backstage West şi The Last Night of Ballyhoo alături de Rhea Perlman. Ca o mărturie a versatilităţii sale, Hurst a pus în scenă propria viziune a lui Cyrano de Bergerac la Santa Monica Civic Light Opera. A realizat montajul pe 16 mm al filmului Remember the Titans şi recent şi-a fondat propria companie de producţie Fast Shoes Productions.

Născut la Santa Monica, Ryan Hurst este fiul actorului de televiziune Rick Hurst, în timp ce mama lui, Candy Kaniecki, predă actoria.


Despre realizatori

JOEL COEN (regie/scenariu/producător) a fost distins la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes în 2001 cu premiul pentru cel mai bun regizor pentru The Man Who Wasn't There şi în 1991 pentru cel mai bun regizor în Barton Fink. În 1996 a fost distins cu premiul pentru cel mai bun regizor de către The New York Film Critics Circle pentru Fargo, film care i-a adus un premiu BAFTA şi un premiu al Academiei Samericane de Film categoria cel mai bun scenariu original, pe care l-a scris împreună cu fratele său Ethan. Scenariul filmului O Brother Where Art Thou?! Pe care l-a realizat tot împreună cu Ethan a fost nominalizat la BAFTA Award şi Academy Award pentru cel mai bine adaptat scenariu. Alte filme pe care le-a reizat şi cărora le-a scris în colaborare scenariul sînt The Big Lebowski, The Hudsucker Proxy, Miller's Crossing, Raising Arizona, Blood Simple.

* * *

ETHAN COEN (regizor/scenarist/producător) a produs şi a semnat scenariile în colaborare la Miller's Crossing, Barton Fink (distins cu Palme D'Or pentru cel mai bun regizor, cel mai bun actor) la Festivalul de la Cannes 1991, şi O Brother Where Art Thou? care a fost la rîndul său nominalizat la Oscar pentru două categorii. În 1996, filmul Fargo, pe care l-a produs şi căruia i-a scris în colaborare scenariul a fost distins cu patru nominalizări la Academy Award şi a cîştigat două. În filmografia sa figurează Blood Simple, Raising Arizona, The Man Who Wasn't There Intolerable Cruelty.

* * *
TOM JACOBSON (producător) a fondat Jacobson Company în 1995 pentru a face filme artistice. The Jacobson Company care se bazează pe Walt Disney Studious are 20 de proiecte în diferite stadii de evoluţie. Primul film produs sub sigla Jacobson a fost Mighty Joe Young care s-a lansat în decembrie 1998. Jacobson a produs ulterior filmul lui Brian de Palma Mission to Mars, film lansat de Touchstone Pictures în martie 2000 şi Big Trouble în 2002.

Jacobson a fost timp de trei ani preşedinte la Twentieth Century Fox, unde a contribuit la realizarea unor succes extraordinare, printre care Mrs Doubtfire, Speed, True Lies, Home Alone, Home Alone 2, Die Hard 2, Die Hard with a Vengeance, Nine Months, cele două filme Hot Shots, Independence Day şi A Walk in the Clouds.

* * *
BARRY SONNENFELD (producător) are un simţ unic al umorului şi un stil vizual care se simte în prestaţia sa ca regizor, producător. A contribuit la realizarea Get Shorty, Men in Black, The Addams Family, For Love or Money, Wild Wild West, Big Trouble, Men in Black II.

Şi-a început cariera la scurt timp după ce a absolvit NYU Graduate Film School şi a lucrat cu fraţii Coen ca regizor de imagine la Blood Simple, Raising Arizona, Miller's Crossing. A mai asigurat imaginea din Throw Momma from the Train, When Harry Met Sally, Compromising Positions şi Misery.

Sonnenfeld a fost producător executiv la Out of Sight cu George Clooney şi Jennifer Lopez, Maximum Bob, la care a semnat şi regia, Fantasy Island, The Secret Agent Man şi cel mai recent The Tick cu Patrick Warburton în rolul principal. Sonnenfeld a fost regizor de imagine la In Our Water şi a primit un premiu Emmy pentru cea mai bună imagine pentru filmul de televiziune Out of Step.

* * *
BARRY JOSEPHSON (producător) are o carieră distinsă de la management la interpretarea unor roluri cheie în filme, sau producţii muzicale. Cel mai recent Josephson a produs Like Mike pentru 20th Century Fox şi lucrează în prezent la Hide and Seek.

Împreună cu Barry Sonnenfeld a produs The Crew pentru Touchstone Pictures şi va face din nou echipă cu Barry pentru realizarea unui serial de comedie bazat pe o carte de benzi desenate, The Tick. Înainte de a lucra cu Sonnenfeld, Josephson a fost preşedinte la Columbia Pictures, timp în care a contribuit la realizarea unor succese ca The Fifth Element, Anaconda, Air Force One, Bad Boys, In the Line of Fire, The professional, Men in Black. Înainte de a lucra pentru Columbia Pictures, Josephson a avut o poziţie similară la Silver Pictures unde a lucrat la Die Hard 2, Lethal Weapon 3, The Last Boy Scout şi Ricochet. A mai supervizat, de asemenea, producţia serialului Tales from the Crypt.

Josephson este unul dintre fondatorii Sandollar Films şi a supervizat departamentul muzică de la Lorimar Pictures şi personal a contribuit la îndrumarea carierei Paulei Abdul, Patti Labelle, Whoopi Goldberg.

* * *
ROGER DEAKINS, A.S.C., B.S.C., (regie de imagine) - Filmul The Ladykillers este cel de al optulea proiect la care lucrează împreună cu fraţii Coen (Intolerable Cruelty, The Man Who Wasn't There, O Brother Where Art Thou?, The Big Lebowski, Fargo, The Hudsucker Proxy şi Barton Fink).

Colaborarea lui Deakins cu fraţii Coen i-a adus o faimă care a trecut oceanul, iar O Brother Where Art Thou i-a adus nominalizări la Academy Award, Bafta şi Americann Society of Cinematographers, ca şi multiple alte distincţii. Barton Fink i-a adus premiul pentru cea mai bună imagine din partea National Society of Film Critics. Prima nominalizare la premiul Oscar i-a fost adusă de The Shawshank Redemption. Pentru contribuţia la filmul Kundun de Martin Scorsese a primit numeroase distincţii printre care o nouă nominalizare la Academy Award pentru cea mai bună imagine. Deakins a lucrat ca fotograf înainte de a se înscrie la Britain's National Film School în 1972. S-a împrieteni acolo cu un coleg student, Michael Ratford şi a devenit regizor de imagine la trei filme regizate de Ratford Another Time, Another Place, 1984 şi White Mischief.

Filmografia sa cuprinde Sid and Nancy de Alex Cox, Thunderheart de Michael Apted, The Secret Garden de Agnieszka Holland, Dead Man Walking de Tim Robbins, Courage Under Fire, de Edward Zwick, The Siege de Edward Zwick, A Beautiful Mind de Ron Howard, House of Sand and Fog de Vadim Perelman şi următorul film semnat de M. Night Shyamalan The Village. Deakins a realizat de asemenera cîteva documentare printre care When the World Changed şi Eritrea, Behind the Lines, ca şi muzica documentarelor Van Morrison in Ireland şi Blue Suede Shoes. A realizat videoclipuri pentru Eric Clapton, Marvin Gaye, Herbie Hancovk, Madness.

* * *
DENNIS GASSNER (scenograf) a primit un premiu al Academiei Americane de Film pentru scenografia din filmul Bugsy semnat de Barry Levinson, în care au jucat Annette Bening şi Warren Beatty. În acelaşi an a fost nominalizat la premiul Oscar pentru contribuţia la filmul fraţilor Coen Barton Fink. Recent a fost din nou nominalizat la BAFTA pentru Big Fish al lui Tim Burton şi a fost distins cu un premiu BAFTA pentru The Truman Show de Peter Weir, cu Jim Carrey, şi pentru The Road to Perdition. A mai fost nominalizat la premiul BAFTA pentru contribuţia la filmul fraţilor Coen O Brother Where Art Thou?. Filmografia sa cuprinde şi Waterworld, Hero2, The Grifters, Earth Girls are Easy, Like Father, Like Son, Wisdom, The Hitcher.

* * *

MARY ZOPHRES (costume) a lucrat cu fraţii Coen la şapte filme consecutive: Intolerable Cruelty, The Man Who Wasn't There, The Big Lebowski, Fargo, Hudsucker Proxy.

Filmografia sa cuprinde Catch Me If You Can de Steven Spielberg, Moonlight Mile de Brad Silberling, A view From the Top de Bruno Barreto, Any Given Suinday de Oliver Stone, Go Sad!, de Julia Sweeney, Digging to China, de Timothy Hutton, Playing God de Andy Wilson, There's Something Acout Mary! de Bob Farely, Kingpin, Dumb and Dumber.

A contribuit în calitate de asistentă de designer la Natural Born Killers, Jennifer Eight, This Boy's Life, Young Guns II, Man Trouble. Zophres a dobîndit o specializare în istoria artei la Vassar College înainte de a-şi începe cariera în industria modei, pentru Norma Kamali şi Esprit. Şi-a început cariera ca supraveghetor de garderobă la Born on Fourth July de Oliver Stone.

* * *
RODERICK JAINES (film editor) şi-a început cariera la Shepperton Studio's în anii '30 şi fiind britanic a lucrat pînă în anii '60 la filme britanice. Abia cînd să se pregătească de pensie a avut ocazia să lucreze la primul film al fraţilor Coen Blood Simple iar de atunci a lucrat la aproape toate filmele lor. Jaynes locuieşte în Hove, Sussex, cu căţelul, un chow-chow, Otto.

* * *
CARTER BURWELL (compozitor) este un veteran al scenelor din centrul oraşului New York şi a lucrat prima dată cu fraţii Coen la Blood Simple în 1984, după care a lucrat pentru toate filmele lor. Inclusiv Raising Arizona, Miller's Crossing, dar şi Rob Roy, The Chamber, Conspiracy Theory, Picture Perfect, The Jackal, The Spanish Prisoner, Velvet Goldmine, Gods and Monsters, Mistery Alaska, The General Daughter's Daughter, The Rookie, The Alamo.

A creat muzică pentru piese de teatru, printre care Mother pusă în scenă de Mabou Mine la LaMama ETC, The 14th Yard de Henry Miller, la LaMama ETC, şi pentru opera The Celestial Alphabet Event (Under the Roof). În prezent lucrează la Lot'S Wife and Other Tales of Turning Back o povestire muzicală pentru Sdara Pearson and Patrik Widrig Dance Co.



 Toate articolele despre Ladykillers


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Comunicat de presă


Alte articole

 The Ladykillers. Cum să scapi de coana mare, Razvan Rosca
 Filmele între ele - Ladykillers, Andrei Gorzo
 Fraţii Coen ne arată Cum scăpăm de coana mare? - Ladykillers, Călin Stănculescu
 Fraţii Coen & co. - Ladykillers, Andrei Bangu
 Coenii & coana mare - Ladykillers, Alex. Leo Şerban
 Toate articolele despre Ladykillers


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer