Observator Cultural / februarie 2010
Avatar
Istoria filmului Avatar îşi are începuturile în anii '90, cînd James Cameron scria un scurt scenariu, de 80 de pagini. După ani în care tehnologia 3D a ajuns la nivelul dorit şi în care regizorul, ajutat de lingvistul Paul Frommer, a lucrat la crearea limbii Na'vi, James Cameron a început filmarea în 2007 (filmările au avut loc în Noua Zeelandă, Australia şi SUA), iar la doar cîteva luni de la premiera sa, în decembrie 2009, Avatar a devenit un fenomen mondial, ce a stîrnit nenumărate controverse.

Avatar este un film care conţine toate ingredientele ideale pentru a atrage chiar şi publicul care, de obicei, nu este un fan al producţiilor SF: a intrigat Vaticanul - făcîndu-l pe Papa Benedict al XVI-lea să declare că pericolul pe care îl reprezintă Avatar este acela de a transforma natura în noua divinitate, o divinitate neopăgînă -, a fost acuzat de incorectitudine politică (John Nolte, citat de www.huffingtonpost.com, afirma că mesajul lui Cameron este unul care manifestă ură faţă de America; mai mult de atît, Avatar a fost acuzat chiar de transmitere a unui mesaj rasist, prin promovarea ideii de superioritate a rasei albe etc.), a fost acuzat că provoacă depresii (unii spectatori recunoscînd că nu se mai puteau adapta realităţii, după ce văzuseră fascinanta lume Pandora), a creat deja o categorie specială de fani, avatards ("încerc orice că să evadez din această realitate şi să trăiesc acolo, chiar şi să intru în comă, pentru ca lumea mea de vis să fie Pandora", declară un fan, citat pe www.guardian.co.uk) etc. În plus, au apărut chiar implicaţii că James Cameron s-ar fi inspirat mai mult decît era cazul dintr-o serie de scrieri fantastice de Arkady şi Boris Strugaţky, acuză evident respinsă de regizor.

Principala critică îndreptată împotriva Avatarului este că în spatele tehnologiei 3D nu se găseşte nimic în afara unei simple poveşti cu extratereştri de pe o planetă îndepărtată, iar viitorul filmul nu se va mai baza decît pe succesul adus de un înveliş strălucitor, prea colorat (aşa cum se afirma pe www.guardian.co.uk). Nimic mai neadevărat decît această perspectivă reducţionistă: Avatar nu este o simplă poveste cu extratereştri, iar a crede că acesta este o ameninţare pentru viitorul filmului denotă atît o lipsă de încredere în posibilităţile cinematografiei, cît şi un grad de ostilitate în ceea ce priveşte receptarea producţiilor ce creează o defamiliarizare de universul ştiut. Tot ceea ce a realizat Avatar a fost să deschidă una dintre numeroasele posibilităţi pe care cinematografia le poate explora.

Recunosc că întreaga controversă stîrnită în jurul acestui film, precum şi ideea unei perspective noi, cea 3D, asupra experienţei cinematografice m-au determinat să devin interesată de un SF care se anunţa a miza pe un imaginar şocant. Am fost însă plăcut surprinsă să descopăr nu numai efecte spectaculoase, ce arată nivelul avansat la care a ajuns tehnica vizuală, ci şi un fir narativ care, e adevărat, nu a impresionat prin vreun element de şoc, ci a păstrat o linie clasicizantă, căreia i-a trasat însă o perspectivă inedită: ideea de avatar mulată pe o structură în aparenţă banală. Dacă povestea în sine respectă bine ştiuta dualitate bine-rău, în mod evident înclinată în favoarea binelui, aceasta nu presupune o încadrare a Avatarului în linia SF-urilor tipice, de genul Alien sau Terminator al aceluiaşi Cameron.

Avatar îmbină un nivel SF cu un plan ce ţine de fantasy şi de mistery, apropiindu-se, de pildă, de filme precum El laberinto del fauno al lui Guillermo del Toro. Conectarea la un dublu, la avatarul prin care se poate avea acces într-o lume a cărei perfecţiune este ameninţată de intervenţia umană, reprezintă structura de adîncime a filmului. Efectul 3D potenţează, într-adevăr, fascinaţia asupra lumii naturale extraordinare de pe planeta Pandora, însă viziunea lui Cameron rămîne atractivă şi impresionantă chiar şi dincolo de "trucul" 3D-ului. Munţii plutitori, vegetaţia luxuriantă, de o coloristică barocă, vietăţile ce trebuie îmblînzite, ikranii, care devin fideli pe viaţă celui care a reuşit să îi supună, copacul care face legătura cu spiritele strămoşilor, Eywa, constituie componente ale unei lumi de o perfecţiune ameţitoare, mind blowing chiar şi în 2D. Poate că motivul pentru care Avatar este judecat cu atîta uşurinţă nu constă în faptul că dincolo de lumea creată de Cameron, ameţitoare prin frumuseţea ei, nu se regăseşte nimic de substanţă, ci, dimpotrivă, în sugerarea unor realităţi prea greu de acceptat.

Avatar, ce a avut un buget de peste 300 de milioane de dolari, a detronat recordul deţinut, timp de 13 ani, de către Titanic, al aceluiaşi James Cameron, de cel mai bine vîndut film din toate timpurile. De la premiera sa, în decembrie 2009, Avatar a bătut deja recordul de încasări, înregistrînd peste 2 miliarde de dolari.

În afara Statelor Unite, filmul rulează cu un succes impresionant în ţări precum Franţa, Germania, Spania, Marea Britanie, pe cînd în China a fost retrasă varianta 2D, pe considerentul că trebuie promovate producţiile interne; în urma limitării de difuzare a filmului Avatar, a fost introdus în cinematografe un film centrat pe viaţa lui Confucius. Fanii filmului se pot bucura acum şi de un site: www.avatarmovie.com, ale cărui diverse secţiuni oferă chiar posibilitatea învăţării limbii Na'vi sau a prelungirii aventurilor din Pandora în Avatar, The Game.

Regia: James Cameron Cu: Sam Worthington, Zoe Saldana, Sigourney Weaver, Stephen Lang, Michelle Rodriguez, Giovanni Ribisi, Joel Moore

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus