februarie 2010
Eu când vreau să fluier, fluier a fost iniţial, în 1997, titlul unei piese de teatru a Andreei Vălean (piesa a fost publicată de LiterNet şi e disponibilă spre descărcare gratuită aici). În anul următor, ea a avut premiera la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, în regia lui Theodor Cristian Popescu. Eu când vreau să fluier, fluier avea să devină unul dintre cele mai apreciate texte dramatice contemporane de la noi, cu mai multe montări atât în Bucureşti, cât şi în provincie. Piesa a fost inclusă şi în antologia Balkan Plots: New Plays from Central and Eastern Europe (Aurora Metro Press, Londra, 2002).

În 1999, cu proiectul Eu când vreau să fluier, fluier, Andreea Vălean şi Cătălin Mitulescu au câştigat un grant de dezvoltare la concursul de scenarii organizat de Oficiul Naţional al Cinematografiei (ONC). Primul draft a fost gata în 2000, iar scenariul de lungmetraj a intrat în finala concursului "Eureka" (2001) şi a primit o finanţare "Hubert Bals" (2003). Totuşi, Eu când vreau să fluier, fluier a rămas în stadiul de proiect până la începutul lui 2008, când Cătălin Mitulescu i-a propus scenariul regizorului Florin Şerban, fost coleg la UNATC, iar acesta, aflat la Columbia University (New York), a decis să revină mai repede în ţară, pentru a face filmul.

Cei doi au mai lucrat pe scenariu vreun an şi jumătate, textul suferind numeroase modificări. Varianta finală a rezultat în urma workshop-ului de actorie pe care Florin Şerban l-a ţinut cu un grup de deţinuţi din cele două penitenciare pentru minori şi tineri din România (Craiova şi Tichileşti). Filmările au început când nu existau decât fondurile de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), care nu acopereau nici un sfert din deviz, însă pe parcurs producătorii de la Strada Film au reuşit să obţină mai multe premii şi finanţări internaţionale.

Finalul fericit al poveştii se ştie: filmul Eu când vreau să fluier, fluier (coproducţie România - Suedia) a fost selecţionat în competiţia Berlinalei (ediţia a 60-a) şi a primit două distincţii notabile: cel dintâi Urs de Argint din palmaresul Festivalului (Marele Premiu al Juriului) şi Premiul "Alfred Bauer", destinat peliculelor deschizătoare de drumuri în arta cinematografică. Astfel, Florin Şerban a devenit primul regizor român care debutează în lungmetraj direct în selecţia oficială a unui festival internaţional de clasa A şi, în acelaşi timp, cineastul autohton care obţine cele mai importante premii în competiţia principală de la Berlin. De fapt, pentru film acesta este doar începutul, pentru că urmează întâlnirea cu publicul românesc şi, cu siguranţă, un lung traseu festivalier...

Comparând piesa Andreei Vălean cu filmul omonim al lui Florin Şerban (sărind, aşadar, peste etapele intermediare ale proiectului), observăm uşor diferenţe ca de la cer la pământ. Dintre cele trei unităţi clasice ale Poeticii aristoteliene (de acţiune, de loc şi de timp), respectate cu sfinţenie în textul dramatic, textul cinematografic nu o păstrează decât pe prima (nu se limitează la un singur spaţiu fizic şi la o singură zi). Chiar şi la capitolul story, conflictul principal este altul (disputa dintre fiu şi mamă pe marginea viitorului fratelui mai mic), acesta fiind dublat de povestea de dragoste improbabilă dintre tânărul deţinut şi frumoasa studentă la Sociologie, venită în practică la penitenciar. La fel, dacă cele patru personaje principale din piesă - Jupânul, Nepotul, Ursul şi Fata - sunt păstrate (cu modificări radicale), apar multe altele noi, cele mai importante fiind mama protagonistului (fostul "Nepot") şi fratele acestuia. Eu când vreau să fluier, fluier poate reprezenta un model de transfer dintr-un mediu într-altul, de evoluţie de pe scenă pe ecran.

Film de familie şi film de dragoste, cu elemente de dramă socială şi de thriller psihologic, Eu când vreau să fluier, fluier al lui Florin Şerban este ambiţios, dar şi coerent; emoţionant, dar şi onest; percutant, dar şi subtil. Un lungmetraj de debut remarcabil, asupra căruia voi reveni de-a lungul acestui serial.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus