Tectonica sentimentelor echivalează cu o redeschidere a televizorului, după ce l-ai închis tocmai pentru a scăpa de el. Spectacolul Teatrului Naţional din Bucureşti este o telenovelă care poartă la gât o salbă de cuvinte-cheie: iubire, trădare, orgoliu, minciună. Pe scurt: o pălăvrăgeală.

Un SMS jumate: "O femeie emancipată şi crudă nu mai este dorită de concubinul ei. În aparenţă, se resemnează. Ea plănuieşte însă o răzbunare care ar trebui să ne smulgă fiori de groază în actul doi. Nu ne smulge". În doar 197 de caractere mi-aş putea scuti un prieten să dea piept cu intrigile plăsmuite de francezul Eric-Emmanuel Schmitt.

Dramaturgul păcăleşte. El devalizează toate aşteptările spectatorilor şi livrează o piesă prea puţin inteligentă, condimentată cu personaje pestriţe: două prostituate românce (cu sexy-harnaşamentele de rigoare), o damă-politician frumoasă şi rea, o pensionară care nu vrea să-şi înţeleagă vârsta şi un bărbat misterios şi apatic.

În ianuarie 2008, Schmitt a regizat cu mâna lui această piesă, pentru Théâtre Marigny din Paris, şi a avut cronici cam proaste. Şi nu a fost criticat pentru lipsa lui de experienţă ca regizor (piesa a reprezentat debutul său în regie), ci pentru stilul neîmplinit, stângaci şi superficial care răzbate din acest thriller psihologic-amoros cu titlu pretenţios.

Lui Schmitt nu-i reuşeşte jongleria cu pasiunile înveninate, cu minciuna, cu răzbunarea şi cu orgoliul, pentru că intră prea repede într-o transă moralizatoare. Vrea să ne spună nouă (şi mai vrea să-l şi credem) că dragostea este vulnerabilă, acaparatoare şi se poate transforma foarte uşor în ură, dacă îi este oprit robinetul atunci când nu trebuie.

Schmitt face paradă de inteligenţă pe o sârmă foarte subţire, pe care îmbrânceşte câteva destine neconvingătoare. Diana (Ilinca Goia), femeie modernă şi independentă, abandonată în dragoste de un partener repede plictisit, o aruncă în braţele ex-ului pe prostituata Elina (Valentina Zaharia), ca să-i aline ultimele clipe ale vieţii (o amăgeşte pe Elina că Richard suferă de o boală incurabilă). Îl "amorezează" perfid pe Richard de noua lui cucerire, dar păstrează abil secretul profesiei Elinei, pentru a se desfăta cu desertul răzbunării.

Cine se salvează

"Nu există actori buni cu texte proaste", spune Pierre Marcabru în Le Figaro, în timp ce schiţează un portret al lui Schmitt. Ba există. Mai exact, două actriţe: cuplul excelent sudat Carmen Ionescu-Valentina Zaharia, mamă-fiică de conjunctură, două interpretări credibile şi amuzante, puternice şi, în acelaşi timp, relaxate. Valentina Zaharia debutează pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în acest rol şi este pur şi simplu o descoperire de anvergură - o prezenţă inteligentă (recită Baudelaire într-o franceză perfectă) şi o actriţă care va intra foarte repede în vizorul marilor regizori.

Nimic spectaculos însă în decorul cu piese puţine, realizat de Ştefania Cenean, nimic surprinzător în simplitate; iar regizorului Nicolae Scarlat i-a fost milă să scurteze momentele, pentru a le face mai dinamice şi mai percutante.
De: Eric-Emmanuel Schmitt Regia: Nicolae Scarlat Cu: Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Tamara Cretulescu, Carmen Ionescu, Valentina Zaharia

6 comentarii

  • cred ca sunteti prea dur, Domnule Boicea!
    viviana, 16.04.2010, 17:56

    Cred ca ati fost prea dur, Domnule Boicea! Mie acest spectacol mi-a produs emotie si de aceea cred ca nu este un spectacol atat de prost.
    Poate ca acest criteriu al meu nu este cel al unui critic profesionist, dar daca cineva pleaca din sala de teatru cu sufletul miscat inseamna ca ceva adevarat si frumos s-a petrecut totusi acolo.

    • RE: cred ca sunteti prea dur, Domnule Boicea!
      blueberry.sound, 17.04.2010, 02:12

      probabil cea mai banala piesa de teatru pe care am vazut-o vreodata. atat de simplu si lipsit de orice esenta stilistica si artistica. pacat.

      • RE: RE: cred ca sunteti prea dur, Domnule Boicea!
        nina, 01.04.2011, 11:52

        Am vazut aseara spectacolul si m-a impresionat in primul rand scenariul. putini sunt cei care inteleg si reusesc sa si redea atat de profund natura umana.
        e, de departe, o mare lectie de viata pentru cei care isi doresc ceva de la ea.
        mi-am zis de multe ori ca nu voi mai intra in polemici dar articolul de mai sus m-a indignat.


    • RE: cred ca sunteti prea dur, Domnule Boicea!
      Marcia, 06.10.2010, 00:03

      Sant de acord cu Viviana. Mesajul autorului a fost atins. Toate cele 5 caractere au jucat exceptional. Am uitat ca sant la un spectacol, am urmarit cu emotie actiunea. Am fost complet detasata de cuvantul teatru.



  • prost de tot.
    Felicia Clipa, 01.04.2011, 18:57

    un spectacol cu doua interpretari ''actoricesti'' foarte slabe mai ca imi venea sa cer biletul inapoi. Am vazut ceva similar prin 85 in Pitesti. Parca actrita mai misca ceva dar el era de neprivit. Pe ce se duc banii nostri si ai culturii.

  • Oare...
    bogdan burileanu, 06.01.2018, 12:50

    Să nu fi aflat un critic atât e plin de certitudini că reclamatele „sexi-harnașemnte” vin din partea regizorului, și nu a autorului?

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus