Când un tânăr regizor te invită să-i vezi spectacolul, se cade să uiţi că-i sfârşit de stagiune încărcată şi să răspunzi “prezent”. Propunerea de-a vedea în nocturnă la Nottara mi s-a făcut telefonic şi muzica din încăpere a acoperit vocea interlocutorului într-atât încât am înţeles că este vorba de O noapte furtunoasă. După un întreg an Caragiale, orice titlu din creaţia acestuia îţi poate provoca frisoane, mai ales că Noaptea... a cunoscut nenumărate variante anul trecut, dar şi în precedenţii. Sigur, textele mari, totuşi...
În fapt, regizorul Dan Vasile mă invitase la Noaptea taifunoasă şi, în Sala “George Constantin” de la Nottara, în răcoarea neaşteptată a aerului condiţionat, plină ochi cu public, am putut urmări o glumă teatrală la care, chiar dacă n-am râs cu hohote, am avut de ce zâmbi constant.
Campania care a făcut spectacolul se numeşte “Mică”, are ca partener Casa de Cultură “Nicolae Bălcescu” (singura din Bucureşti, din câte ştiu, care se implică în producţii de spectacole), dar şi alte sponsorizări. Tinerii actori, conduşi de Dan Vasile, sunt sprijiniţi de muzică live datorată cvartetului “Einuiea”: Călin Torsan - fluiere, George Turlin - voce, kazoo, baglamas, Silviu Fologea - chitară, Juan-Carlos Negretti - percuţie, toţi tineri, vioi şi cu inteligente apropouri şi comentarii în spectacol.
Ce este, de fapt, Noaptea taifunoasă? O şarjă la textul caragealian destinată celor care-l cunosc. Şi cine nu-l cunoaşte? Aşa cum Furtuna shakespeariană a generat un spectacol de dans, deci cuvântul era înlocuit cu mişcare, tot astfel aici sonorităţi din alte limbi transformă cuvintele într-un flux care transcrie stările (disperările, întâmplările, ciocnirile ş.a.m.d.). Baza jocului e japoneza şi aveai pe telenovelă japoneză. Cum genul are răspândire mondială, va descinde în scenă, înalt, cuceritor şi lipsit de inhibiţii, eroul Rică din telenovelele portugheze (braziliene). Dacă nu te prinzi în joc, rămâi spectator abulic, dacă te numeri printre cei care apără (cu preţul vieţii) litera textului, te înfurii (mi-l şi imaginam pe dramaturgul Paul Everac asistând revoltat la reprezentaţie), dacă nu-nţelegi de glumă (canicula ţi-a diminuat simţul umorului), poţi pierde multe poante.
Şugubăţul spectacol cere totuşi interpreţilor concentrare şi ritm, lucru la unison şi spontaneitate. Nu toţi izbutesc şi hazul scade pe alocuri. Interpreta Vetei, Ilinca Atanasiu, a rămas întrucâtva în afara întregului, în schimb Gabriela Crişu (o Zoe japoneză cu guriţa-cireaşă şi temperament de cumnată de cherestegiu dâmboviţean), Dan Iancu (Titircă - samurai), Gabriel Răuţă (Chiriac - luptător de sumo în regim de slăbire), Alin Teglaş (Spiridon - atins de mâinile regelui Midas, dar educat la o şcoală pentru gheişe), plus Ştefan Ruxandra (Rică portughezul) joacă gluma cu credinţă şi dăruire. Rezumând: O noapte taifunoasă - 45 de minute agreabile şi fără pretenţii, pe o idee trăsnită.