Laws of attraction / Un film atît de leşinat încît îşi respinge publicul

Audrey Woods este avocat specializat în divorţuri. Taioare impecabile, păr strîns în coc. Nici un fir aiurea, nici o cută. Profesionalism peste tot. Daniel Rafferty este avocat specializat în divorţuri. Genul sport, decomplexat, care glumeşte cu toată lumea, deşi în spatele glumei mintea îi funcţionează la foc continuu.

Peter Howitt este un regizor britanic. Acum vreo doi ani, ne delectase cu Sliding Doors, un film foarte aerisit, unde spunea două poveşti în acelaşi timp, două poveşti pornite din acelaşi trunchi, demonstrîndu-ne cum destinul o poate lua ori într-o direcţie, ori într-alta, în funcţie de o simplă alegere (aşteaptă eroina următorul metrou ori se grăbeşte şi sare în primul?). Faţă de eleganţa scenaristică a lui Sliding Doors, Legile atracţiei / Laws of Atraction nu face nici măcar figură de frate vitreg. De vină n-ar fi istoria, care e spusă şi răspusă (e evident că filmul durează atît cît cei doi eroi să se prindă că s-au îndrăgostit încă de la început). De vină nu sunt nici actorii. În comediile cu Katharine Hepburn şi Spencer Tracy, unde lupta dintre sexe se dădea fie la bară, fie în cabina comentatorului sportiv, exista o poveste şi existau dialoguri isteţe, replici aruncate ca la ping-pong sau care pocneau ca biciul. Pe lîngă asta, era şi alchimia dintre actori, care funcţiona ca unsă. Între Pierce Brosnan şi Julianne Moore nu se întîmplă nimic, deşi Brosnan mai ales îşi dă silinţa să fie convingător (şi e mai convingător şi mai simpatic decît era în seria James Bond). Aici, el se apropie de galeria actorilor americani din comediile vechi, deşi obîrşiile lui nu sunt americane. Julianne Moore, în schimb, ţopăie ca o veveriţă într-un costum mult prea strîmt pentru posibilităţile sale. Tiparul creat de scenariu o face stereotipă şi previzibilă. În rol secundar, de clientă candidată la divorţ, Parker Posey ciufuleşte din puţine apariţii un personaj credibil şi viu.

Legile atracţiei nu e genul de film la care să stai pînă la sfîrşit, oricîte şanse i-ai da. Abundă de locuri comune, este leşios şi fără vlagă. Peter Howitt a apucat-o într-o direcţie greşită? Sliding Doors îi dăduse ocazia să aleagă.