Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Eu când vreau să fluier, fluier

Prison-movie împachetat româneşte - Eu când vreau să fluier, fluier


Eduard Ţone

Eddie's site, mai 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Sunt cel puţin două motive pentru care mi-a plăcut filmul lui Florin Şerban, şi nici unul nu e influenţat de Ursul de argint care i-a fost agăţat de gât în 2010. Primul dintre ele este că a reuşit să-mi creeze senzaţia unui prison-movie împachetat româneşte dar livrat americăneşte. Sau invers. Îmi plac filmele cu deţinuţi. De la Papillon la Shawshank Redemption, de la Green Mile la Felon, de la Escape from Alcatraz la recentul şi excelentul Celda 211 şi aşa mai departe. Aparent, a face un film cu deţinuţi pare o treabă clară şi bine delimitată, în care e suficient să studiezi câteva psihologii şi să le arunci în faţa camerei într-un stil mai mult sau mai puţin şocant, pe marginea unei poveşti.

Cei care au avut o astfel de abordare, şi-au ratat filmele şi au rămas în puşcăria propriilor limite. Florin Şerban a mers mai departe şi a ales cu atenţie să păşească pe linia fragilă care delimitează căderea în banal de ridicarea în spectacolul unei lumi aparte. Dacă ar fi să-i definesc filmul cu un singur cuvânt, acesta ar fi forţă. O forţă care sparge barierele fragilităţii unor personaje aflate de-o parte sau de alta a sârmei ghimpate şi le transformă pe acestea în adevărate flăcări. N-am văzut de multă vreme o scenă în filmele româneşti de forţa celei în care puşcăriaşul Silviu se ceartă cu maică-sa, venită în vizită la vorbitor, la cererea lui, pentru a-i porunci să nu-l ia pe fratele său mai mic cu ea în Italia. N-am văzut de mult, sau poate niciodată în filmele româneşti, o scenă în forţă, de genul celei în care Silviu îşi pierde minţile şi o ia ostatecă pe Ana. Şi aici voi trece la al doilea motiv pentru care mi-a plăcut filmul lui Şerban: uluitoarea naturaleţe a unui... viitor actor care este George Piştereanu. Un puşti de 20 de ani, luat de pe băncile şcolii, care face un rol perfect în toate imperfecţiunile lui şi despre care ai zice că vine direct din penitenciar pentru a juca rolul propriei vieţi.

Mergeţi să vedeţi Eu când vreau să fluier, fluier! Este creditul pe care îl veţi acorda, fără păreri de rău, unei generaţii care se naşte acum şi care ar fi păcat să se piardă în vremurile incerte care se anunţă.

(4 stele)

Eu când vreau să fluier, fluier, 2010
Regia: Florin Şerban.
Scenariul: Cătălin Mitulescu şi Florin Şerban.
Cu: George Piştereanu, Ada Condeescu, Clara Vodă, Mihai Constantin.

Sageata Citiţi piesa care a stat la baza scenariului filmului Eu când vreau să fluier, fluier, un volum publicat de Editura LiterNet.




 Toate articolele despre Eu când vreau să fluier, fluier


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Eduard Ţone


Alte articole

 10 ani cu filmul românesc. Episodul 10 - Anul 2010, Iulia Blaga
 Eu când vreau să fluier, fluier a cucerit Suedia, Comunicat de presă
 George Piştereanu în cursa pentru Cel mai bun Actor European, 2010, Comunicat de presă
 Eu când vreau să fluier, fluier - piesă şi film, Andreea Chindriş
 Curaj - Eu cînd vreau să fluier, fluier, Eva Weissman
 Toate articolele despre Eu când vreau să fluier, fluier


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer