Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Alex. Leo Şerban

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Scrisori din Lisabona (6)


Alex. Leo Şerban

iunie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Fată,

îţi tare mulţumesc pentru scrisoarea caldă de la Cannes 2010, pe care tocmai ce-am terminat-o, aşa că mă grăbesc să-ţi răspund ca să nu-mi uit ideile;)

Deci, în primul şi-n primul rînd, vreau să recunoşti c-am avut dreptate! În general în toate, da' mai ales în materie de Cannes şi de critică de film. Prietenul meu Costin, doctorul, mi-a trimis semeseu de la faţa locului (el vine la Cannes din an în paşti) că nu merita... Şi am văzut şi interviul tău cu Dan Făinaru, care zicea că în 40 de ani de Cannes n-a văzut ediţie mai proastă - şi că, dacă ăsta e nivelu', critica ar trebui să demisioneze în bloc. Şi ăsta e Cannesu', atenţie, de Veneţia şi (mai ales!) de Berlin nici n-are rost să mai vorbim...

Pe urmă - scuză-mă, da' Cannesu' a devenit (cum ţi-am zis şi pe email) de-un ţăţism incredibil. Astăzi, numai cine nu vrea nu merge la Cannes. Filmele-s din ce în ce mai mediocre, da' las că nici cu critica de film nu mi-e ruşine. Păi nu mi-a zis Ujică (tot pe semeseu) că Peter Brunette, de la The Hollywood Reporter, a scris în cronica lui că Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu avea nevoie de "voice over"!? Adică, heLLO!! Bun, acuma noi ştim că THR e publicaţia cea mai "bizoniană", zici că e scrisă pentru ăia din Midwest, & că mai tot ce e verdict acolo trebuie luat fix pe dos... Iar Brunette, săracu', cred că a rămas cu o gripă pe filmul românesc de cînd Miruna Berescu nu l-a luat în juriu la Anonimul - că a scris de rău şi despre Boogie, şi despre Amintiri din Epoca de Aur, şi despre tot. Se răzbună şi el cum poate, deh.

Deci ţie ţi-a plăcut unchiul Boonmee al amicului nostru thailandez, am înţeles. Mă bucur. Da' trebuie să te corectez, că văd că te-ai ramolit: noi nu învăţasem "cum se pronunţă corect" prenumele lui (= Apitchatpong), aşa cum ai scris; noi învăţasem să pronunţăm corect prenumele ŞI numele (= Weerasethakul)! Nume pe care eu îl pronunţam, normal, à la roumaine, pînă cînd - făcînd un pariu la Berlin cu un celebru critic britanic, Nick James, red-şefu' de la Sight & Sound, de faţă cu şi mai celebrul "Ciment" (= Michel Ciment de la Positif), cum că ştiu să zic numele thailandezului, l-am pronunţat - deci - aşa, veerasetacul. La care el, cu satisfacţia englezului colonial, mă corectează şi-mi zice: Viirasetacul! Ce să-ţi spun... că sînt ei, englejii, mai jmekeri. Îmi venea să-i zic, la noi "ee" se scrie, deci "e" lung se citeşte, ce-mi umbli cu verasetaculu vopsit?

Sincer, singurul film pe care mi-aş fi dorit să-l văd este al lui Oliveira - că, vorba lu' Madi, nu vezi în fiecare zi un film făcut de un regizor de 101 ani. În rest, pe Aurora lui Puiu şi pe Marţi, după Crăciun o să le văd la TIFF (Radu, drăguţu, mă sunase să mă cheme la vizionarea între prieteni, da' eu eram fix în juriul Fipresci, aici), iar Autobiografia... o văzusem deja la Bucureşti - şi, cum ştii, mi se pare un film genial. (Iar cronica lui Jay (Weissberg) mi s-a părut f, f bună.)

Ah, şi tot re: Cannes: mi-a plăcut f mult cum l-ai descris pe Michael Lonsdale! E unu' din actorii mei "all-time favourite" şi mi se pare nedrept că, avînd o asemenea filmografie în spate, unii încă habar n-au cine este! Şi mi se mai pare nedrept că e pe jumătate francez pentru că, dacă era "decît" britanic, pînă acum era deja Sir. (Ce-i drept, dacă nu era şi francez nu apărea în India Song al Margueritei Duras alături de alţi doi actori-fetiş ai mei - Delphine Seyrig şi Mathieu Carrière -, la fel de "cunoscuţi" ca Lonsdale...)

O să-ţi "ataşez" şi eu poze, da' să ştii că anu' ăsta am impresia că sînt mai puţine pisici pe-aici:( În alţi ani parcă mişunau peste tot... sau poate, unde mişun eu peste tot, au luat ele o pauză?)

Ce pot să-ţi mai spun eu despre oraşul ăsta e că e cu adevărat inepuizabil. Practic, dacă fac poze, e pentru a avea un fel de "duplicat" al extazului în care sînt la fiecare pas... Nu există colţ care să nu mi se pară absolut divin: am ajuns la concluzia că Lisabona e un fel de Toscana - o Toscană urbană.

Ieri, de pildă, am ajuns într-un cartier pe care nu prea-l ştiam, Lapa - deşi am stat, în 2004 cînd era ambasador Doru Baconsky, prin zonă, pe "rua de Buenos Aires" (tare, nu?) împreună cu "delegaţia română" formată, atunci, din Mungiu şi Nae cu Mara... Şi am descoperit, "deambulînd" (mor după cuvîntul ăsta!) fără un plan precis, o piaţetă mi-nu-na-tă, chiar peste drum de Muzeu' artei antice; se cheamă Largo do doutor José de Figueiredo, da' eu am rebotezat-o "Largo dodo":) Şi am stat acolo la soare, pe una din băncuţele de piatră, din cînd în cînd mergînd în picioarele goale pe caldarîmul fierbinte pînă la fîntîna din mijloc să-mi răcoresc faţa, apoi m-am întins la umbră să citesc din Lautréamont (Chants de Maldoror, ce dracu' altceva?) pe care l-am găsit în apartament (mare problemă, pentru că am terminat ce-mi luasem de citit - şi terminasem şi Franny & Zooey-ul cumpărat de la librăria engleză de aici, mai mult for old JD's sake, că altfel m-a cam enervat, mi s-a părut deja manierist şi blaaa), şi-apoi iar la soare - pînă cînd a apus. Parcă eram un sălbatic în mijlocul oraşului care-şi făcuse "sălaş" într-un loc public, şi m-am simţit nemaipomenit...

Acu' te las, că m-am întins peste poate (şi nu la soare, că azi văd că e înnorat)
Te pup,
Leuţu


P.S.: N-o să crezi ce tîmpenie de vis am avut azi-noapte... deci am visat-o pe Anamaria Vlas! (Pe care nici n-o cunosc, fireşte!) Şi care nu ştiu dacă mai e, nu mai e în închisoare - în vis era la Lisabona, închipuie-ţi! Şi eu eram pe un fel de dîmb, aşa, pavat cu pietricelele astea în formă de romburi/pătrate/dreptunghiuri (că unu' nu-i la fel) cu care sînt pavate trotuarele Lisabonei, "Patrimonio do estado" mă-nţelegi. Acu', ele sînt frumoase şi-i dau oraşului o "amprentă specifică", da' sînt şi foarte alunecoase de la atîta călcat pe ele îţi dai seama... Eh, şi cum eram eu acolo sus descopăr nuştiuce (chiar nu mai ştiu!), cred că o bîrfă, şi le zic unora: Veniţi repede să vedeţi o bîrfă! Şi, hop-ţop, cine urcă prima, durdulie şi cu nişte papuci d-ăia cu toc ortopedic de plută - cum purtau coafezele? Madam Vlas! Eu văd că nu era încălţată "corespunzător", da' na: dacă asta avea femeia... Şi numai ce, abia ajunsă în vîrf, mi ţi-alunecă grasa de Vlasa pe burtă şi pe bărbie pînă jos, ca o focă pe derdeluş! Interpretarea visului: cred că va fi eliberată din închisoare (dacă n-a fost deja) sau memoriile ei vor ajunge best-seller, ceva de genu'.





 Toate articolele despre Portret Alex. Leo Şerban
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Děkuji Vám za pozornost, Alex. Leo Şerban, přeložila Jarmila Horáková
 Criticul de film Andrei Rus, al treilea câştigător al bursei Alex. Leo Şerban, Comunicat de presă
 Florentina Ciuverca obţine noua bursă Alex. Leo Şerban, 2013, Comunicat de presă
 Make it there - Bursa Alex. Leo Şerban, ediţia 2012, Cătălin Olaru
 Bursa Alex. Leo Şerban - prima ediţie, 2012, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Portret Alex. Leo Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer