Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul Artelor 2004

Fragila graniţă între comercial şi artă


Oltea Şerban-Pârâu

Jurnal de festival, septembrie 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Opunându-se inconştient cunoscutei tendinţe dâmboviţene spre hiperbolizare - proces complex şi pitoresc de largă cuprindere (de la zvonistică, la măsuri de securitate) - Sarah Brightman s-a înfăţişat ziariştilor şi tuturor celor ce au cunoscut-o ca un veritabil produs al show-biz-ului occidental de înalt profesionalism. Un artist concentrat, preocupat, deschis, conştient de locul său şi al artei sale în viaţa reală. Cu o carieră mai puţin convenţională din punct de vedere repertorial, traversând graniţe stilistice inexpugnabile până acum nu mulţi ani, Sarah Brightman reuşeşte totuşi - şi bine face - să rămână cu picioarele pe pământ. Un contact necesar fiecărui artist, de altfel, pe care solista britanică nu îl pierde, în pofida succesului imens de care se bucură.

Am pătruns cu greu până în preajma scenei din Piaţa Constituţiei, deoarece la ora de începere a concertului, 21.30, spaţiul prevăzut cu scaune, ca şi întreaga zonă înconjurătoare era arhiplin. Doar se anunţase concert cu intrare liberă... Aceasta a fost mai puţin liberă decât anunţaseră organizatorii la conferinţa de presă de săptămâna trecută, pentru că în zona cu scaune nu s-a intrat “în ordinea venirii”, ci doar cu invitaţii sau cu ecusoane. Probabil că lumea nu s-a supărat, însă, pentru că a rămas şi după garduri, plină de curiozitate să audă şi să vadă despre ce este vorba în mult mediatizatul concert Sarah Brightman din deschiderea turneului de promovare al recentului album al acesteia, Harem, editat de EMI.

De ce se tot vorbeşte despre “soprana” Sarah Brightman nu am înţeles, pentru că în afara timbrului ce se încadrează în această zonă, ea este o cântăreaţă de pop autentică. Aşa cum ne-a plăcut să-l auzim pe Freddy Mercury alături de Montserrat Caballe în Barcelona, multă lume o identifică pe Sarah Brightman cu duetul cu Andreea Bocelli Time To Say Goodbye. Dar în ambele cazuri muzica interpretată a fost pop şi nu operă... Lucru atât de evident, încât mă întreb de ce mai apar confuzii.



Ceea ce am auzit şi văzut ieri seară în Piaţa Constituţiei a fost un superb spectacol de sunet şi lumină, în care toate au funcţionat perfect (reconfortant după penibila sonorizare a Concertului nr. 1 pentru pian de Brahms de la Sala Palatului, în care microfoniile au fost la ordinea zilei). Ţinuta, seducătoarele costume ale artistei, orchestraţiile diverse şi incitante (cu acompaniament instrumental live, instrumentiştilor care au cântat în spatele scenei - fie ei români sau străini - adăugându-li-se doar o serie de efecte de synthesiser preînregistrate), vocea ei pură, de o susţinere remarcabilă, au ţinut publicul cu sufletul la gură. Toate acestea au fost reale pentru spectatorii care au ştiut la ce fel de concert vin şi au fost conştienţi că vor asista la un spectacol în care frontierele dintre diferite genuri de muzică sunt trecute fără idei preconcepute, în ideea obţinerii unei atmosfere de ansamblu captivante, definită de un tip de expresie dominant.

O anumită categorie de public, care se grăbise spre piaţă dinspre “cartier” aflînd că e muzică gratis a plecat repede şi destul de dezamăgită, dacă nu chiar speriată de frumuseţea, eleganţa şi bunul gust care se revărsau dinspre scenă. Vulgaritatea, muzica simplistă compusă din două formule ritmico-melodice repetate la infinit se află la antipodul genurilor de muzică abordate de Sarah Brightman.

O concluzie este limpede. Sarah Brightman şi a ei muzică pe care “puriştii” o vor contesta întotdeauna a avut ce căuta într-un Festival al artelor. Iar dacă vorbim de frontiere şi de fragila graniţă între comercial şi artă în muzică, concertul de ieri ne-a convins că Sarah Brightman a reuşit să treacă în a doua categorie.



 Toate articolele despre Festivalul Artelor 2004


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Oltea Şerban-Pârâu


Alte articole

 Filmul Festivalul artelor 2004 la TVR Cultural, Oltea Şerban-Pârâu
 Teatrul în concertul artelor, Virgil Oprina
 Cantabilitatea limbii germane, Oltea Şerban-Pârâu
 Cultul gestului cameral, Oltea Şerban-Pârâu
 Piaţă plină la Il Signor Bruschino, Oltea Şerban-Pârâu
 Toate articolele despre Festivalul Artelor 2004


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer