Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul Artelor 2004

Piaţă plină la Il Signor Bruschino


Oltea Şerban-Pârâu

Jurnal de festival, septembrie 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În a treia sa seară, Festivalul artelor poate fi deja considerat un succes popular. După entuziasmul publicului de la Teatrul Naţional în faţa companiei “Antonio Marquez”, un spectacol de operă în aer liber face “piaţă plină” (pentru că despre Piaţa artelor este vorba şi nu despre vreo sală de concert), chiar atunci când la Sala Palatului face “sală plină” Lacul lebedelor, cu Alina Cojocaru în rolul titular.

Este vorba despre producţia Il Signor Bruschino, aflată în stagiunea originalei instituţii de spectacol care este Opera comică pentru copii condusă de Smaranda Oţeanu-Bunea de mai mult timp. Aşadar, un spectacol rodat, care a fost prezentat chiar şi în turneu în această vară, bucurându-se de succes şi în afara ţării. Cum spuneam, toate scaunele au fost ocupate la spectacolul de marţi seara, existând şi curioşi care au urmărit în picioare povestea tipică pentru acest gen de mini-operă, în care se îmbină textul vorbit cu muzica. Uvertura am ascultat-o pe bandă (pentru că limitele producţiei nu permiteau o interpretare live). Pe scenă s-au aflat ansamblul Serioso dirijat de Ciprian Teodoraşcu şi la orgă Mădălina Florescu, care i-au acompaniat pe Gabriela Daha, Vicenţiu Ţăranu, Daniel Filipescu, Ştefan Schuller şi Valentin Racoveanu, cărora li s-au alăturat talentaţii actori Valentino şi Sorina Tiron. Lor li s-a datorat o acţiune scenică susţinută într-un ritm agreabil, abil construită de Cristian Mihăilescu, semnatarul regiei, într-o ambianţă scenografică concepută cu eficienţă de Viorica Petrovici.

Din păcate, eforturile muzicale şi actoriceşti ale celor pe care i-am amintit au fost umbrite de o sonorizare inegală. Cu toate acestea, publicul - compus dintr-o paletă foarte largă de vîrste, de la copii în cărucior (însoţiţi de părinţi sau bunici), la persoane în vârstă care nu şi-au permis bilete la spectacolele oficiale şi s-au orientat către cele gratuite din piaţă - i-a urmărit cu plăcere şi atenţie.

Acest succes de public mă face să mă gândesc că o stagiune mai lungă cuprinzând spectacole de teatru şi operă, în acest spaţiu numit Piaţa artelor, care să se desfăşoare pe parcursul întregii veri, s-ar putea bucura de succes. Dar, aşa cum ştim, o astfel de iniţiativă costă destul de mult şi nu ştiu câţi sponsori s-ar putea găsi pentru aşa ceva, atâta timp cât se ştie că legea sponsorizării nu este atât de ofertantă pentru posibilii investitori în artă.



 Toate articolele despre Festivalul Artelor 2004


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Oltea Şerban-Pârâu


Alte articole

 Filmul Festivalul artelor 2004 la TVR Cultural, Oltea Şerban-Pârâu
 Teatrul în concertul artelor, Virgil Oprina
 Cantabilitatea limbii germane, Oltea Şerban-Pârâu
 Cultul gestului cameral, Oltea Şerban-Pârâu
 Fragila graniţă între comercial şi artă, Oltea Şerban-Pârâu
 Toate articolele despre Festivalul Artelor 2004


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer