Visul lui Adalbert va surprinde o zi din viaţa unei lichele comuniste. Scenariul e împănat cu referinţe cinefile şi puneri în abis. Se joacă cu ideea de film în film şi face o paralelă între legenda accidentului de la vânătoare al lui Helmuth Duckadam şi situaţia în care se află personajul principal, care lucrează într-o fabrică, la Protecţia muncii. Regizorul rezumă în câteva cuvinte ideea filmului, vorbeşte despre cum "suntem amputaţi de propriile performanţe" şi despre inutilitatea cinematografului.
Directorul de imagine George Chiper va filma în Super VHS, ceea ce va da o calitate deosebită imaginii. Gabriel Achim îşi aminteşte într-o pauză de filmare că în La nuit américaine a lui Truffaut se spunea că în prima săptămână de filmare vrei să experimentezi, dar după prima săptămână nu vrei decât ca totul să se termine mai repede.
"Nici nu mai ştiu - e bine, e rău", spune regizorul în hala unde filmează o şedinţă festivă din anul 1986. Cei o sută şi ceva de figuranţi îmbrăcaţi în halate albastre tocmai au tras un "Ieee!" din toţi plămânii când li s-a dat pauză ca să se pună lumina pentru un nou cadru. Gabriel Achim spune că azi e o zi mai bună, deşi nu i-a venit toată figuraţia (în alte zile, unii figuranţi n-au plecat când s-a terminat ziua de filmare ci mai devreme, când au avut tren!). "Cu excepţia zilei de azi, celelalte au fost demenţă. Când spuneam motor şi acţiune, începea ploaia. Ziceau colegii: Du-te la biserică. Spahiu e terifiat. În fiecare zi, zeci de probleme. Au fost zile în care am filmat două ore din 12."
Totuşi, sunt în plan. Regizorul ştie ce îi trebuie şi nu trage cadre în plus, deşi nu filmează pe peliculă. Filmarea în VHS e ieftină, dar mai costisitoare în postproducţie, iar actorii sunt nevoiţi să înveţe mai mult text odată. Gabriel Spahiu avea să ne spună mai târziu că au tras şi cadre de 13 minute, în condiţiile în care cel mai lung cadru pe peliculă e de nouă minute. "A trebuit să învăţăm mult text şi pe repede. De regulă, o scenă de 12 minute în teatru o ridici într-o săptămână. Aici am ridicat-o într-o oră."
Filmările au însă o încărcătură apreciabilă de ghinion şi de absurd. Când au filmat la Mizil nu doar că a plouat, dar actorul Costache Babii a fost internat în spital şi a trebuit înlocuit. Lui Doru Ana, care interpretează al doilea rol de pe generic, i s-a făcut rău de la căldură pe platou, iar la Spitalul de Urgenţă, unde a fost dus cu targa, s-a întâlnit cu actriţa Mirela Oprişor, care nu are niciun rol în filmul lui Gabriel Achim, dar care tocmai avusese un accident de maşină în Bucureşti.
Doru Ana nu a părăsit angajamentul şi s-a întors pe platou la rolul lui Lefărdău, şeful lui Ionică Ploscaru, pe care îl joacă Gabriel Spahiu. Lefărdău are o replică în film care e valabilă şi în realitate. La un moment dat, se justifică pentru lipsa unui citat din Ceauşescu de pe cortina halei: "N-am mai avut bani de litere."
Nici producătorii Gabriel Achim şi Daniel Burlac n-au încă "banii de litere", dar au înscris proiectul la concursul CNC, iar cu demo-ul obţinut din aceste filmări vor să caute finanţare şi în afară. Filmul e produs de Green Film şi are până acum de partea sa Loteria Română ca producător asociat. Din bugetul de 800.000 de euro, 200.000 ar trebui să vină din Franţa. E posibil să se alăture proiectului şi nişte co-producători nordici.
Pentru Gabriel Achim abordarea primului lungmetraj din cariera sa nu poate să nu aibă o referinţă fotbalistică. "La lungmetraj e terenul de fotbal mai mare. Nu ştiu, am senzaţia de penibil. Nu mi se pare nimic special. Mă aşteptam să fie ceva metafizic, să aibă loc nişte transformări în mine. Am ajuns la concluzia că e mult mai uşor să lucrezi cu echipe mici decât cu echipe de profesionişti. Am avut un şoc, deşi mai lucrasem cu ele ca producător, la reclame. Aici trebuie să respect nişte proceduri de regizor profesionist. Adică nu-i spui lui Malone să care video assistul pentru că la video assist e altcineva. Nu îi spui cui duce video assistul să ia un cablu pentru că de cablu se ocupă altcineva. Şi tot aşa..."
Dacă Daniel Burlac se referă la Visul lui Adalbert ca la un "OVNI", un film deosebit de ce s-a făcut până acum, chiar "riscant", Gabriel Spahiu spune că îl deranjează pe undeva faptul că filmul se va baza pe şarmul lui personal, pentru că personajul pe care îl interpretează nu e tocmai pozitiv iar regizorul intenţionează să-l facă simpatic pentru public. Despre primul său rol principal într-un lungmetraj, actorul care până acum a fost distribuit mai ales în roluri de şofer - a condus maşină personală, troleibuz, taxi, dubiţă, salvare (primul lui rol în cinema a fost de şofer) - ne-a mărturisit că a venit pe neaşteptate.
Anca Androne e de nerecunoscut în rolul lui Mimi. Are părul morcoviu, ondulat şi tapat ("ne-am uitat cu Gabi pe youtube la C.C. Catch"), pantaloni negri, largi şi bluză albă. În pauze, îşi înlocuieşte pantofii de lac cu şlapi. Pare ruptă din anii '80. Spune că i-a fost uşor s-o joace pe femeia care lucrează într-o fabrică numai printre bărbaţi imaginându-şi că Mimi "a dorit să fie actriţă, dar a eşuat lamentabil". "Personajul meu la prima vedere e o piţi, dar eu n-am vrut să-l fac aşa. Am vrut să arăt că are o problemă." Anca Androne e fericită pentru că a făcut recent şi un scurtmetraj, Andive, cu prietenii săi. Ea şi Ioana Abur au jucat, Emil Hoştină a regizat, iar Emil Costache a filmat.
Pe platou mai sunt prezenţi Ozana Oancea, care o va juca pe Lidia, amanta lui Iulică Ploscaru, Doru Ana, Mircea Rusu (secretarul de partid), Paul Ipate şi Mimi Brănescu (colegi de-ai lui Ploscaru). Hainele lor realizate de Luminiţa Mihai te întorc cu 25 de ani înapoi, dar Paul Ipate e cel mai nemulţumit de freza lui "sasson". "Abia aştept să mă tund. Îmi fac creastă!"
După pauză figuranţii au fost aşezaţi unii în spatele celorlalţi, pentru a da senzaţia că sunt mai mulţi şi s-a tras scena filmului în film, adică a proiecţiei filmului de protecţia muncii Visul lui Adalbert, în care Adalbert e interpretat de Anca Androne în travesti. "Când râd eu, râdeţi şi voi!", spune în portavoce first assistant director-ul Măriuca Petre. "Linişte!", adaugă ea. Un figurant strănută sonor. Altul îi răspunde tare: "Noroc!" După ce regizorul tocmai se lăudase că ziua fusese uşoară, a şi apărut un alt ghinion: la dublele următoare s-a ars filmul pe 16mm.