Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Turandot

Ultimul Puccini - Turandot


Oltea Şerban-Pârâu

TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

Sâmbătă şi duminică, pe 26 şi 27 iunie 2010, Opera Naţională Bucureşti a avut premiera spectacolului Turandot de Puccini. Aşteptam cu entuziasm să particip la spectacolul Turandot al Operei Naţionale Bucureşti, creaţie pe care nu o văzusem niciodată pe scenă. Dacă am fost uşor dezamăgită constatând că voi asista la o versiune semiconcertantă, trebuie să recunosc că soluţiile scenografice ale Vioricăi Petrovici, dublate cu proiecţiile generatoare de atmosferă de pe fundal au fost suficient de sugestive pentru ca producţia să fie cât se poate de credibilă.

De altfel, în perspectiva renovării de durată în care urmează să intre Opera, acest tip de puneri în scenă s-ar putea să fie o soluţie "de deplasare" extrem de eficientă. Pornind de la un subiect chinez extras dintr-o legendă persană, Puccini preia tema ultimei lui lucrări, Turandot, povestea pălind în faţa dimensiunilor marii opere, la care muzicianul visase întreaga viaţă. Îndrăzneaţă în armonie, de o rară dificultate de execuţie, lucrarea nu a putut fi terminată de autorul ei.

Fără îndoială, dificultatea rolului principal, solicitând prezenţa unei soprane dramatice cu totul excepţională, este cea care a frânat difuzarea acestei opere. Fără să renunţe la idealul său melodic (ariile lui Turandot, Calaf sau Liu sunt admirabile), Puccini a obţinut în acest "cântec de lebădă" al său o incomparabilă intensitate dramatică a corurilor şi a orchestrei.

Partitură dificilă, interpretări de excepţie
 

Proporţional cu dificultatea partiturii, performanţele corului pregătit de Stelian Olariu (remarcabil, ca de obicei), ale corului de copii pregătit de Vasile Corjos şi ale orchestrei, întregul ansamblu fiind coordonat de Tiberiu Soare, au fost cele care au dat cursivitate întregului spectacol. Nu pot neglija însă performanţele solistice (şi mă voi referi aici la distribuţia din a doua seară).

Ansamblul celor trei personaje masculine Florin Simionca (Ping), Cristian Mogoşan (Pang), Valentin Racoveanu (Pong) a avut culoare şi pregnanţă, Irina Iordăchescu în Liu a avut o evoluţie sensibilă, în concordanţă cu personajul, Kiss B. Atilla în Calàf, tenor invitat din Ungaria, a susţinut cu strălucire solicitanta partitură principală masculină, iar soprana bulgară Mariana Zvetkova a confirmat numeroasele reuşite ale conaţionalelor ei în acest rol, în mod special prin forţa acutului şi intensitatea emoţională.

Opera Naţională Bucureşti şi-a închis practic stagiunea 2009-2010 cu această autentică surpriză pentru iubitorii teatrului liric, premiera operei Turandot de Puccini bucurându-se de altfel de un public numeros, dornic să aplaude o performanţă de calitate care marchează finalul unui sezon în care nu au lipsit propunerile îndrăzneţe, de la Seara Balanchine la reluarea operei Olandezul zburător de Wagner.
 




 Toate articolele despre Turandot


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Oltea Şerban-Pârâu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer