Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Portret Mădălina Manole

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

What Ever Happened to Mădălina?


Marian Rădulescu

iulie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Nu am fost niciodată fan-ul Mădălinei Manole - solistă pop, în ascensiune, în (aproximativ) ultimul deceniu din veacul XX şi, în descreştere, în primul din veacul XXI. Nu am îndrăgit-o în mod deosebit şi nu am fredonat melodiile pe care le cânta - în special cele ale lui Şerban Georgescu, Pygmalion-ul care a consacrat-o. Dar a fost mereu o prezenţă agreabilă. Fapt e că, datorită repetatelor difuzări la radio-TV la începutul anilor '90, vocea ei avea să devină parte din universul sonor în care am crescut.

În ziua când solista împlinea 43 de ani o aripă de înger căzut a luat-o din aceste lume. A lăsat în urmă un copil de un an şi sute de mii de admiratori îndureraţi. Mass media din România a transformat vestea morţii ei neaşteptate într-o ştire-bombă. Brusc, a început să se vorbească despre calităţile ei artistice, despre activitatea ei solistică, deşi de ani de zile posturile de radio au neglijat-o şi - temându-se că nu (mai) face rating-ul scontat - au refuzat, sistematic, să îi includă piesele recente în vreun play list. Nimic nou în asta - la fel s-a întâmplat şi cu Laura Stoica.

Oamenii legii trimişi să investigheze cazul s-au pronunţat (unii spun că prea repede) şi au dat verdictul: sinucidere. Dacă aşa a fost, gestul ei de a-şi curma zilele va rămâne - pentru toată lumea - de-a pururi neînţeles. Ceva-ceva, totuşi, s-ar putea înţelege de aici: viaţa omului (mai ales când este artist) atârnă - ca în povestea din Fraţii Karamazov - de o foiţă de ceapă. Este suficientă o clipă de distracţie (de distragere a atenţiei, de rătăcire) pentru a răspunde, fatal, chemării glaciale şi a face pasul spre abis. De fapt, pentru a da câştig de cauză Nefârtatului.

... Când pleacă dincolo atât de repede un om care ţi-a fost câtuşi de puţin drag, nu te poţi abţine să nu-i spui - postum - în gând: Mai stai o clipă, nu pleca... Viaţa e frumoasă!

P.S
.: Abia acum - mărturisesc, via internet - am ajuns să ascult interpretările ei din albumul 1997, Lină, lină, Mădălină, în care, acompaniată de o orchestră populară, cântă o serie de melodii cunoscute din repertoriul Mariei Tănase, Ioanei Radu, Mariei Lătăreţu, Lucreţiei Ciobanu ş.a.



 Toate articolele despre Portret Mădălina Manole


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer