Nu cred că există franciză mai cult decât Alien. Seria a introdus lumii o creatură feroce şi superbă. Nu, nu mă refer la acei dizgraţioşi şi terifianţi monştri băloşi, ci la cea mai tare eroină action din istoria cinema-ului: Ellen Ripley, o amazoană devenită celebră sub forma statuară a lui Sigourney Weaver.
Puţini sunt cei din generaţia mea care să nu-şi amintească exact momentul "în care au văzut prima dată Alien" şi ce anume i-a făcut să tresară.
Pentru mine, a fost vorba de două secvenţe ce promiteau să se întipărească în memoria colectivă: 1. Personajul lui Hurt intră brusc în chinurile facerii, chiar pe masa unde echipajul ia micul dejun. Pieptul îi explodează şi bestia hidoasă e eliberată (reacţiile actorilor, care habar n-aveau de ce avea să se întâmple, erau complet genuine). 2. Ripley se dezbracă în lenjerie intimă ca să intre în capsula de criogenizare, dar e nevoită să se lupte, aşa sumar&sexi, cu bestia care nu se dădea moartă. Factorul "oau" ţinea mai puţin de faptul că Weaver reuşea să învingă alienul la pieptul (aproape) gol, şi mai mult de faptul că războinica se dovedea a fi şi extrem de feminină.
Şi dacă vi se pare bizar că-mi amintesc desuurile lui Ripley, să ştiţi că nu sunt singura: un simplu search pe Google şi cuvintele cheie "Sigourney Weaver alien underwear" dă la iveală nu mai puţin de 94.000 de intrări. La vremea aceea, actriţa era, practic, o necunoscută. Anterior, mai apăruse în Annie Hall al lui Woody Allen, într-un rol de şase secunde, pentru fabuloasa sumă de 50 de dolari. Doi ani mai târziu, la Alien, onorariul ei se ridica la 30.000. În 1997, cecul ei pentru Alien: Resurrection a fost de 11... milioane (mai mult decât întreg bugetul primului film). O creştere de 200.000% în 20 de ani. Deloc rău. Legenda spune că Weaver era cât pe ce să nu fie distribuită şi că obţinut partitura in extremis de la cealaltă actriţă prezentă în echipajul lui Nostromo, Veronica Cartwright.
Graţie acestui personaj, Weaver a devenit o sirenă cult şi a pavat drumul femeilor în filmele de aventură. Însă nici Elektra, nici Ultra Violet, nici Lara Croft nu se apropie de complexităţile şi de asperităţile unei Ripley (poate doar Mireasa din Kill Bill sau Sarah Connor din Terminator). Acolo, în stratosfera rarefiată a eroinelor care salvează lumea, e cam pustiu şi rece, şi puţini regizori îţi pot auzi strigătele. Ripley şi-a cimentat statutul iconic în 1986, cu Aliens, un uluitor tur de forţa pentru James Cameron, un amestec de acţiune amuţitoare şi de evoluţie de personaj credibilă. Weaver a fost comparată, chiar, cu masculii alfa, dominatori, ai genului, ca Schwarzenegger şi Stallone. A fost nominalizată pentru un Oscar, o realizare extraordinară pentru un film SF. Ripley se situa la ani lumină de fetele-victime, plângăcioase, neajutorate, bune doar să motiveze la luptă personajul principal. Chit că era o maşină de luptă, ea lăsa să transpară emoţii adevărate dincolo de carcasa dură.
În 2009, am celebrat 30 de ani de când filmul revoluţionar al lui Ridley Scott a fost lansat asupra unui public care habar n-avea ce îl aştepta. A fost începutul unei francize fără pată (da, cred că Alien 3, bucata nihilistă de cinema a lui David Fincher, e pe nedrept subevaluată). De atunci, influenţa lui s-a extins şi chiar a suferit mutaţii. Alien a fost filmul care a stabilit un standard vizual (frust şi industrial) pentru orice regizor îşi punea în cap să facă un film despre monştri în spaţiu. Puterea sa stătea într-o distribuţie de necunoscuţi, în zgândărirea spaimei de spaţiu şi de necunoscut şi în talentul vizual al lui Ridley Scott.
Puţini ştiu că a fost, de fapt, un remake al unui film de serie B din 1958 intitulat It! The Terror from Beyond Space... Criticul de film David Thomson spune, în cartea The Alien Quartet, că pelicula nu făcea decât să reconfigureze o schemă genului horor, înlocuind casa bântuită cu nava spaţială. Tot el e de părere că aceasta e şi calitatea principală ce separă filmul lui Scott de cele ce vor urma. "E un film construit foarte încet, care-ţi dă sentimentul terorii imense ce urmează să vină."
Dar tot flerul lui Scott n-ar fi contat dacă n-ar fi existat Ripley, un rol scris iniţial pentru un bărbat, dar confiscat cu o asemenea intensitate de Weaver. E una din puţinele eroine principale care nu e definită de bărbaţii din jurului ei sau de relaţia cu aceştia. E neînfricată, umană şi sexuală (chiar şi atunci când e rasă în cap). Respect cosmic!