Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Prize, The

O Zmeură retrospectivă - The Prize


Alex. Leo Şerban

Revista HBO, aprilie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Întâmplarea face să fi văzut, pe TCM-ul de aici, un film pe care nu-l ştiam: The Prize, de Mark Robson, realizat în 1963. Se întâmplă la Stockholm, în preajma decernării (nu râdeţi!) premiilor Nobel...
 

Paul Newman joacă rolul unui celebru scriitor american care - deci - urmează să primească Nobelul. Elke Sommer - păpuşa blondă a cine-aventurilor de spionaj din acei ani - este trimisa Ministerului suedez al Culturii, însărcinată cu însoţirea scriitorului. Edward G. Robinson apare în dublu rol, în chip de savant american care, de asemenea, urmează să primească premiul şi de "frate geamăn" al acestuia, pe care sovieticii îl substituie savantului (!). Diane Baker este nepoata lui, care e la curent (sau nu) cu această substituire. Micheline Presle este tot savantă şi soţie a savantului interpretat de Gerard Oury (regizorul celebru de mai târziu). Venerabilul actor hitchcockian Leo G. Carroll este contele Jacobsson, un fel de maestru de ceremonii al evenimentului. Kevin McCarthy (pe care l-aţi văzut în enşpe seriale şi n-aţi ştiut niciodată cum îl cheamă) este şi el un savant, în timp ce Sacha Pitoeff ("M" din L'année dernière à Marienbad) e un ucigaş plătit pozând în chelner. În fine, Britt Ekland (născută chiar la Stockholm, viitoare soţie a lui Peter Sellers şi iubită a lui Rod Stewart) apare necreditată pe generic în postura de nudistă la o "conferinţă de nudişti" (suntem în Suedia, deci orice e posibil...). Filmul este, cap-coadă, un fel de "omagiu" la Hitchcock care seamănă mai curând cu o parodie involuntară.

 
Sincer, nu-mi amintesc de vreun alt film care să "se ocupe" de premiile Nobel, aşa încât The Prize ar merita - din acest motiv - un premiu pentru "excepţie culturală". Dar pentru nimic altceva. Scenariul pare scris de comisia McCarthy (care se ocupa cu investigarea activităţilor "antiamericane") într-o zi fără audieri; din păcate (şi total perplexant), scenariul este scris de marele Ernest Lehman, având la bază un roman de Irving Wallace.
 
Lehman - autorul câtorva dintre cele mai celebre scenarii de la Hollywood: Sabrina, West Side Story, The Sound of Music, Who's Afraid of Virginia Woolf, Hello, Dolly - a colaborat chiar şi cu Hitchcock, prima dată la North by Northwest (în 1959), a doua oară la Family Plot (în 1976). The Prize este o furăciune ("rip-off", cum zic americanii) ostentativă după North by Northwest, ceea ce probabil e mai puţin grav câtă vreme scenariul aceluia fusese scris tot de Lehman: există o scenă în care Newman revine cu poliţia la o adresă unde găsise un cadavru, apartamentul fiind acum bec de curăţenie, ocupat de o gospodină între două vârste şi plină de solicitudine; o alta, în care acelaşi Newman este urmărit pe un pod de maşina ucigaşilor plătiţi, fix precum Grant de-un avion pe un câmp pustiu; şi o alta, în fine, în care tot Newman, ca să scape de urmăritori, se ascunde printre nudiştii prezenţi la conferinţă şi face scandal pentru a aduce poliţia... Trei ani mai devreme, Newman jucase în From the Terrace (în regia aceluiaşi Robson şi tot pe scenariul lui Lehman), iar trei ani mai târziu avea să joace - în fine - într-un film de Hitchcock (Torn Curtain) în rolul unui savant / spion urmărit de poliţia secretă est-germană; joaca lui Hitchcock cu clişeele Războiului Rece e departe de a fi o capodoperă, dar - în comparaţie cu The Prize - este ca Poliţist, adjectiv pe lângă Dincolo de America.
 
Oricât de bun actor era Newman, mărturisesc că nu mi s-a părut convingător nici ca scriitor celebru, nici ca savant: fără a fi ridicol precum Ben Affleck în chip de "om de ştiinţă" în catastrofalul Paycheck (al lui John Woo), Newman avea totuşi un tip de carismă care te trimitea în cu totul altă direcţie.
 
Dar The Prize nu merită o Zmeură retrospectivă din cauza lui: până la urmă, toţi actorii sunt OK, în ciuda rolurilor aberante, şi e amuzant să te joci de-a "uite-l pe X, uite-o pe Y". Problema este că filmul nu funcţionează decât ca o parodie, cum spuneam - or, nu cred că aceasta a fost intenţia lui... Totuşi, dacă intri pe IMDB, ratingul filmului este 6.7/10, iar majoritatea comentariilor sunt pozitive*. De unde se vede că spectatorii se mulţumesc cu tot mai puţin şi / sau că simţul ridicolului s-a topit odată cu Războiul Rece.
 
* Singurul comentariu 100% negativ la acest film este al unui argentinian, "abel posadas". Hola, amigo!




 Toate articolele despre Prize, The
Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Alex. Leo Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer