Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Alex. Leo Şerban

Sînii lui Marilyn


Alex. Leo Şerban

Revista HBO, august 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Printre multele poze cu Marilyn primite de ziua mea s-a numărat şi celebra - de-acuma - radiografie a sînilor săi... Ea apăruse, oricum, şi în cotidianul Metro - ziarul gratuit care se distribuie în staţiile de metrou din Lisabona. Pe 5 august 2010 se împlinesc 48 de ani de la moartea sa.

Ca să fiu sincer, n-am fost prea emoţionat de "radiografie": am primit-o - şi privit-o - ca pe o formă de idolatrie extremă în care orice ţine de un star devine obiect de cult.

Fetişismul, se ştie, înseamnă a fragmenta corpul sfîntului / starului respectiv şi a-ţi însuşi - chiar şi momentan - acel fragment sacru. Dacă nu-ştiu-ce sfînt e-mpărţit în şapte, pentru ca fiecare dintre cele şapte biserici să aibă a piece of it (şi a avea a piece of it - "it", pentru că sfinţii nu mai au sex - înseamnă, automat, a avea mai mulţi credincioşi veniţi să vadă moaştele, deci mega-rating pentru biserica respectivă...), starul e, la rîndul lui, îmbucătăţit de frenezia haotică a fanilor, fiecare - dacă e destul de vigilent şi perseverent - "făcîndu-se cu ceva". Cutare are stiloul Avei Gardner; altul are tabachera lui Humphrey Bogart; o fană se poate considera fericită că a pus mîna pe o pagină din jurnalul lui Monty Clift, în timp ce o alta are o pană decorativă din pălăria Marlenei Dietrich... Pînă de curînd, cel puţin, fetişismul se limita la vestimentaţia şi obiectele de uz personal ale starurilor. Se pare că intrăm însă într-o nouă eră, în care se vor scoate la vînzare şuviţe din părul lui Jack Nicholson (a avut, la un moment dat, păr!), dental floss-ul lui Gwyneth Paltrow (nu mă-ndoiesc că vor exista amatori) şi eventual proba de urină a lui Leonardo di Caprio. Pînă unde se poate merge cu fanatismul? Păi, fanatism fiind, cerul e limita. Sau cerul gurii: nu vrea nimeni nişte germeni de pe amigdalele Angelinei Jolie?

Din Marilyn, din fericire, nu cred să fi rămas "probe biologice"; deocamdată, doar această radiografie (deja cumpărată, fireşte!). Stau şi mă-ntreb - dincolo de orgoliul celui/celei care a cumpărat-o - ce valoare poate să aibă: estetică? sînt doar nişte sîni transparenţi! "erotică"? mă-ndoiesc că te poţi excita, medico-necrofil, cu o radiografie în faţă... Rămîne pura valoare tranzacţională: radiografia sînilor lui Marilyn means money. Cine a cumpărat-o ştie că a făcut o investiţie pe termen lung: peste 10, 20, 30 de ani, vreun nebun - oriunde pe lume (eventual un mic indian? chinez?) - va vrea să-şi atîrne sînii transparenţi ai lui Marilyn deasupra patului (sau a canapelei din salon mai degrabă, s-o vadă tot musafirul). Va fi o nouă formă de Pop Art. Eventual se pot face - pornind de la această, unică, radiografie - variante serigrafiate în culori tari, primare, à la Warhol. Radiografia va fi extinsă pe un întreg perete într-o tratare serială şi originală combinînd pigmenţii obişnuiţi cu amestecuri de aur şi argint. "Icoana" va fi mai multe! Nu putem decît visa.

Deocamdată, întorşi în experimentalul prezent, mă gîndesc că Marilyn, oricît de mult îşi fetişiza ea însăşi corpul, era totuşi o fată cu capul pe umeri. Nebunia din ziua de astăzi ar fi amuzat-o într-o primă fază, apoi ar fi pus-o pe gînduri (pozele cu ea dusă pe gînduri sau uşor melancolică sau tristă de-a dreptul sînt mai frumoase decît cele în care rîde publicitar). Parcă o aud spunînd: Honey, what are they going to think up next? Ar fi privit nedumerită nenumăratele poze cu radiografia sînilor ei, publicate în toate ziarele şi revistele lumii, şi - cu degetul arătător în gură - ar fi clătinat din căpşorul său adorabil: The world's nuts... Apoi, cu halatul alb încă pe ea - pe corpul ei gol proaspăt ieşit din spuma lavandă & trandafiri a băii -, ar fi dat fuga înapoi în baie să se uite la sîni în oglindă. Deci ăştia sînt the boobs, folks, ar fi zis ea, un piculeţ furioasă; ce vedeţi în radiografie nu sînt decît raze X, sau cum dracu' s-or numi! Apoi, încă enervată, ar începe să-şi mîngîie sînii, să şi-i palpeze atentă - cum îşi palpează atent părţile intime Viorel al lui Cristi Puiu în Aurora (film pe care ea n-a apucat să-l vadă). E adevărată şi îngrijorată şi preocupată - şi nu, dearest Marilyn, nu vei muri de cancer: de asta pot să te asigur...





 Toate articolele despre Portret Alex. Leo Şerban
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Děkuji Vám za pozornost, Alex. Leo Şerban, přeložila Jarmila Horáková
 Criticul de film Andrei Rus, al treilea câştigător al bursei Alex. Leo Şerban, Comunicat de presă
 Florentina Ciuverca obţine noua bursă Alex. Leo Şerban, 2013, Comunicat de presă
 Make it there - Bursa Alex. Leo Şerban, ediţia 2012, Cătălin Olaru
 Bursa Alex. Leo Şerban - prima ediţie, 2012, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Portret Alex. Leo Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer