Acum câteva săptămâni, o poză făcea deliciul presei online: o femeie cu părul complet grizonant poza alături de un tânăr cu zâmbet Colgate, ce părea a-i fi nepot. Erau Kelly McGillis şi Tom Cruise, la aniversarea de 25 de ani de la lansarea lui Top Gun. Ea arăta a 50 de ani "nonhollywoodieni", iar el... părea proaspăt ieşit dintr-o capsulă de criogenizare a anilor '80.
Diferenţa era de-a dreptul şocantă. Însă, în timp ce figura i-a rămas, ca prin miracol, aceeaşi, cariera lui Cruise, unul dintre cele mai mari staruri americane, a suferit o traiectorie descendentă, mai ales după cascadoriile sale din ce în ce mai bizare în postură de distrugător de canapele de talk-show-uri sau de adorator al alienului Xenu (entitatea supremă căreia i se închină scientologii).
Acest blockbuster de vară, Knight and Day, e o încercare de-ai reda sclipirea de odinioară cu un scenariu la fel de neverosimil precum tinereţea sa veşnică. Din nou, e vorba de un big entertainment cu o mare fractură de logică, implauzibil şi asumat ridicol. Însă, spre deosebire de, să spunem A-Team, nu se ia niciodată în serios (nici filmul şi nici vedetele lui, ce par a se distra de minune şi afişează o bonomie şi o vivacitate contagioasă pentru spectator).
Distracţie de vară cu explozii multe
Knight and Day e o combinaţie de action cu rom-com în tradiţia lui North by Northwest (influenţa declarată a regizorului James Mangold). Dar formula fetei singure, cu o existenţă cvasipatetică, readusă la viaţă de o infuzie de adrenalină administrată de un cavaler brav pe o motocicletă (sau inseraţi aici orice mijloc de locomoţie imaginabil), înarmat până-n dinţi şi urmărit de o gaşcă de răi turbaţi, mi-a amintit mai degrabă de deliciosul Romancing the Stone.
Nu e o idee deloc rea să-l iei pe Tom Cruise, într-o formă de Mission: Impossible şi să-l cuplezi cu mereu simpatica Diaz, să-i duci prin locuri atât de exotice, că l-ar face să roşească de invidie până şi pe James Bond şi să arunci totul în aer în calea lor pentru o distracţie de vară presărată cu replici isteţe. Iar cuplul lor chiar funcţionează; necazul e că avem prea puţine momente de respiro şi de comedie sofisticată, pentru că Mangold pare sceptic în ceea ce priveşte chimia lor şi preferă să cadă în capcana asaltului neîntrerupt asupra simţurilor.
Parcă s-a temut că nu are un succes sigur pe mână şi l-a aglomerat cât a putut cu secvenţe de acţiune abracadabrante, atât de pline de efecte speciale, că de la un punct par de-a dreptul desene animate (secvenţa cu taurii din Pamplona, în special). E dovadă că Hollywood-ul nu mai are încredere în publicul adult şi a coborât definitiv ştacheta undeva în prepubertate. E păcat, pentru că Tom Cruise mai are încă la el toate calităţile de star de odinioară, iar Cameron Diaz a fost născută ca s-o joace pe naiva aiurită. Poate în sequel să avem parte de mai puţin "bum! bum!" şi mai mult "mmm... mmm!" şi "ha, ha!".