Volumul Parc(o)urs reflectă, într-o somptuoasă prezentare, opera lui Tudor Banuş, artist care (re)aduce stilurile Renaşterii şi barocului în lumea contemporană. Manierismul în artă nu este mort sau perimat, ci îşi găseşte o fascinantă continuare prin opera multor străluciţi artişti contemporani.
Editura Institutului Cultural Român (ICR) îşi continuă seria de albume dedicate unor mari personalităţi artistice româneşti - au apărut de-a lungul timpului, de exemplu, cărţi despre Vladimir Zamfirescu, Devis Grebu, Mircia Dumitrescu, Corneliu Baba, Andrei Şerban şi alţii - publicând opera unui pictor excepţional: Tudor Banuş.
Întâlnire între doi mari manierişti
Fiul poetei Maria Banuş, artistul a părăsit România în 1973, alegând Franţa, unde a reuşit o strălucită carieră; emigrarea l-a îndepărtat, însă, oarecum de primplanul vieţii artistice româneşti - ca şi în cazul altor mari personalităţi din diaspora, mai cunoscute în Occident decât în ţară. La începutul anilor 2000, Tudor Banuş a fost adus în atenţia publicului român de Editura Humanitas, prin ilustrarea volumului inedit al lui Mircea Cărtărescu, Enciclopedia zmeilor, într-o somptuoasă carte-album, dar, din păcate, întreprinderea nu a avut succesul scontat. Deşi "gheara" stilistică se simţea şi în respectiva ilustraţie de carte, opera lui Tudor Banuş este mult mai vastă şi mai profundă, şi ea este adusă acum, într-un mod admirabil, prin acest album, la dispoziţia receptorului din ţară, unde încă este puţin cunoscută.
Creaţia pictorului şi graficianului Tudor Banuş se întinde pe parcursul mai multor domenii şi tehnici, iar albumul editat de ICR reflectă această diversitate, prin intermediul secţiunilor în care este împărţit: grafică şi gravură, desene de carte, desene "mari", desene de presă şi, în fine, acuarelă, pastel, pictură. Cel care răsfoieşte cartea nu ştie ce să aprecieze mai întâi, uluit de admiraţie pentru frumuseţea şi profunzimea lucrărilor: fineţea şi perfecţiunea desenului, ingeniozitatea ilustrării unor basme clasice pentru copii sau a straniului din Dr. Jekyll & Mr. Hyde, bogăţia detaliilor de factură manieristă, minuţia cu care artistul a făcut ilustraţie de presă (pentru cele mai prestigioase publicaţii, din Europa şi de peste Ocean, cum ar fi Le Monde, Le Point, L'Express, New York Times sau Die Zeit) sau, în sfârşit, marea pictură, care îmbină tehnica vechilor maeştri cu viziunea modernă şi postmodernă.
Sfârşit de Renaştere, început de baroc
Este deja o afirmaţie consacrată în exegeza operei lui Tudor Banuş - albumul oferă şi o bogată selecţie de aprecieri critice, semnate, printre alţii, de Marta Petreu, Nina Cassian, Alain Bosquet sau Ionel Jianu - că lumea artistului derivă din cea a maeştrilor situaţi în secolele XV-XVII, fie ei medievali, renascentişti sau baroci (fără a uita de interludiul manierist); nume precum Dürer, Bosch sau Bruegel abundă în textele care-i sunt dedicate, evident trecând prin Doré, prin suprarealism şi prin Escher. Aspectul este, însă, vizibil de la prima parcurgere a albumului; mai ales lucrările mari, ambiţioase, realizate cu o minuţie şi o precizie impresionante ale detaliilor, amintesc clar de viziunea manieristă şi barocă asupra lumii.
Faptul este recunoscut, de altfel, şi de autor, în cuvântul înainte al albumului: "În «vizibil» suntem supuşi gustului epocii; eu însă mă situez la antipod: mă simt la unison cu artiştii care nu şi-au pus problema «modernităţii», trăind-o în necunoştinţă de cauză! Mi-ar plăcea să merg, pe aceeaşi potecă, în compania unui Callot atât de uman, a unui Hogarth atât de obraznic uneori, a unui Granville plin de fantezie. Asta... ca să nu-i mai deranjez pe «bătrânii» Bosch, Brueghel sau Dürer". Şi o altă ars poetica: "În carte veţi vedea din cine şi din ce se compune lumea mea. Imaginile ignoră trecerea timpului. Descui teme contemporane cu chei de demult, unele ruginite, care au făcut cândva epocă. În spatele uşii deschise, la temelia subconştientului, palpită memoria folclorului românesc, cu acea bogăţie de arhetipuri care-mi conferă o distanţă profitabilă faţă de răvăşita lume în care creez astăzi".
Insolit şi fantastic
"Banuş nu e jenat nicidecum că într-un tablou creat în maniera secolului 18 apare o priză electrică, sau că în alt tablou, gen bătrân maestru clasicist, se introduc spectrele unor moderne aparate medicale. Tablouri ca acestea declanşează nu numai extaz, ci şi o porţie integrantă de meditaţie critică asupra omenirii contemporane", considera un critic german în 1984. "Barocul suprarealist («barochescul») lui Tudor Banuş", îl definea Ionel Jianu. Criticul francez Dominique Maruitte îşi începea, în 1985, o complexă analiză a artistului cu aceste cuvinte: "Tudor Banuş pictează «lumea», şi nu elementele care o compun".
În 1985, un cotidian belgian îşi invita cititorii să vadă expoziţia lui Tudor Banuş de la Bruxelles: "Toate aceste lucrări au de pe acum un parfum de muzeu, de capodoperă regăsită, de atelier de magician şi de sălaş de alchimist. Vom întâlni elefantul şi cerbul, fabulosul om-licorn pe bicicletă, broaşte râioase şi peşti uscaţi, muzicanţi groteşti, femeia cu sâni grei, acul balanţei şi sociobiologul ce face vivisecţie muştelor...".
Parc(o)urs, album Tudor Banuş, ediţie română-franceză-engleză
Editura: Institutul Cultural Român, 2010
Concepţia grafică şi coperta: Radu Constantinescu
Introducere: Geo Şerban
Număr pagini: 238
Preţ: 120 de lei