"Pianul Pleyel reprezintă ultimul cuvânt al perfecţiunii", susţinea Frédéric Chopin. Încântarea, visarea, melancolia sau durerea au prins viaţă pe claviatura sa încărcată de istorie. Povestea pianului este strâns legată de viaţa tumultoasă a compozitorului, însă continuă în aceeaşi notă chiar şi după moartea acestuia.
Pianul i-a fost oferit lui Chopin de către producătorul francez Camille Pleyel, în 1848. Iniţial compozitorul l-a primit gratuit, angajându-se să îl promoveze în rândul ucenicilor săi şi în concerte. Înainte de a părăsi Parisul din pricina revoluţiei, Chopin l-a cumpărat contra sumei de 2.000 de franci. În Londra, compozitorul se bucură de aprecierea unor personalităţi de renume precum regina Victoria şi prinţul Albert, în faţa cărora concerta.
Înainte de a muri, Chopin a vândut pianul pe o sumă derizorie uneia dintre ucenicele sale. Pentru mai bine de o sută de ani, identitatea pianului a fost uitată, moştenirea trecând pe mâini necunoscute. În cele din urmă, acesta şi-a regăsit locul bine meritat în cadrul celei mai mari colecţii de antichităţi din lume deţinute de Alec Cobbe. Pianul beneficiază de o companie selectă formată din instrumentele unor mari nume precum Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven sau Edward Elgar.
Aşadar, vă invităm pe 26 septembrie 2010 la Ateneul Român să aşternem încă un vers din poemul pianului lui Chopin.
(pianistul Sam Haywood)
Recitalul reprezintă o nouă victorie a Cruciadei Culturii, iniţiată la începutul anului 2010 de Agenţia de Vise şi Fundaţia artEST cu scopul de a scoate la lumină repere veritabile şi de a aduce la un loc oameni de cultură cu idei şi viziuni comune.