Un studiu calm şi drăgăstos - Octubre / Octombrie

Octubre este exact aşa cum sună titlul. Liniştit, în culori desaturate şi personaje care nu mai sunt tocmai tinere. Regizorii şi-au intitulat filmul astfel pentru că acţiunea se petrece în octombrie, lună în care la Lima au loc manifestaţii religioase impresionante pentru Dumnezeul Miracolelor. Deşi  manifestaţiile sunt recurente în film, rămân, de fapt, doar un context parţial explicativ. Pentru că ce se întâmplă dincolo de procesiunile cu tămâie şi femei înlăcrimate cu năframe albe pe cap e viaţa anostă, lipsită de evenimente şi de explozii emoţionale.

Maestrul de ceremonii e Clemente, un cămătar introvertit, trecut de 45 de ani, al cărui singur parcurs "emoţional" este sexul cu prostituatele veştejite din cartierul roşu. Intriga: Clemente se trezeşte cu un bebeluş în casă, lăsat (bănuieşte el) de una din prostituatele pe care obişnuia să le frecventeze, dar care pare să fi dispărut fără urmă. În joc mai intră Sofia - fanatică religioasă, singură şi pustiită emoţional, care îl vânează pe Clemente, şi Don Fico - tatăl lui Clemente, vag alienat, al cărui singur plan e să-şi răpească soţia aflată în comă în spital. În rol episodic: o prostituată bătrână, care pare să fie singurul suflet de care Clemente s-a apropiat cât de cât.

Sună a pretext pentru comedie, dar Octubre e doar un studiu calm şi drăgăstos, doar pe alocuri ironic, al unei generaţii cumva "de tranziţie" pentru care viaţa e un şir oarecare de întâmplări nesemnificative. Rezultatul este portretul unei naţiuni (Peru) şi al unei societăţi (Lima) care are un tempo aparte. Generalizând un pic, Octubre este un film despre singurătate, pe care Clemente o percepe ca pe un "dat" (înnăscut), până în momentul în care interacţiunea sinceră cu un altul devine aproape imposibilă. 

Ritmul răbdător, dar nu excesiv, ba chiar impulsiv atunci când e cazul, şi imaginea care reuşeşte să fie colorată chiar dacă tonurile folosite sunt sumbre, spun povestea aşa cum trebuie, reuşind să facă din fraţii Daniel şi Diego Vega (aflaţi la debut) unii din cei mai deştepţi şi mai îndrăgiţi povestitori de la Cannes 2010.

Film câştigător al Premiului Special al Juriului, secţiunea Un Certain Regard, Festivalul Cannes, 2010