Hotnews.ro / august 2010
Morgen
Marian Crişan (Palme d'Or-ul pentru scurtmetraj cu Megatron în 2006), îşi prezintă primul lungmetraj în competiţia internaţională a Festivalului de la Locarno, a cărui a 63-a ediţie debutează în 4 august 2010. El luptă pentru Leopardul de Aur alături de un alt debut românesc, Periferic, de Bogdan George Apetri. Printre altele, Marian Crişan a povestit pentru HotNews.ro despre experienţa debutului şi despre cum s-a inspirat dintr-o ştire cu imigranţi citită într-un ziar local.
 
Iulia Blaga: Prin ce te-a impresionat ştirea din acel ziar astfel încât să vrei să faci un film plecând de la ea?
M.C.: Sunt imagini cu care rămâi fără să vrei, citind o ştire, călătorind, discutând cu cineva în tren... În 2007, de Crăciun, eram acasă la Salonta. Îmi place să citesc presa locală când sunt acolo. Pe un colţ de pagină de ziar era o ştire scurtă despre nişte emigranţi ilegali prinşi într-un canal îngheţat, lângă Borş. Eu eram în casă, la căldură, şi oamenii ăia erau pierduţi pe un câmp departe de casă. Pornind de la acea impresie, am început să scriu un scenariu despre relaţia dintre un om pierdut în drumul lui spre Occident şi un localnic din Salonta. A fost ca un exerciţiu recrearea unei realităţi a locului, a zonei de frontieră în care se află Salonta.
 
I.B.: Salonta e, să zic aşa, Vasluiul tău? Ce e aşa de special acolo?
M.C.: Salonta e un oraş ca oricare altul din România. Nimic special. Dacă te plimbi acolo pe străzi ai senzaţia că nimic nu se întâmplă sau că nimic nu se va întâmpla acolo. Dar ca orice loc, are şi Salonta poveştile lui.
 
Din alt punct de vedere urmăresc să găsesc locuri, spaţii care să servească o anumită structură dramatică. Pentru Morgen au fost câmpurile, casele părăsite de acolo, drumurile, frontiera.
 
I.B.: Care au fost dificultăţile pe care le-ai avut cu producţia, sau a mers totul ca pe unt?
M.C.: Am avut vreme bună, având în vedere că am filmat mult în exterior. Filmarea s-a derulat ca într-o tabără continuă. Echipa a fost legată şi nu am simţit nici un moment că "lucram". Îmi place să cred că realizarea unui film e o aventură de vreo 40 de zile în care trebuie să te laşi dus puţin şi de moment, de instinct.

Perioada de pregătire a unui film mi se pare, însă, cea mai importantă. Găsirea actorilor, probele de casting sunt etape destul de grele care solicită concentrare maximă. Pentru Morgen castingul a şi fost destul de dificil. Găsirea actorilor în teatre locale, castingul la distanţă pentru alegerea actorului turc, lucrul cu amatori pentru anumite roluri au durat mai multe luni. Conceperea unui film se derulează pe o perioadă lungă de timp în care lucrurile se cristalizează încet.
 
I.B.: Ţi s-a părut dificilă această experienţă?
M.C.: E total diferită de cea de la scurtmetraje. Morgen a  început în 2008 şi încă mai avem de lucru. Pregătim lansarea în România şi speram să lansăm filmul şi în alte câteva ţări. Sperăm să-i facem premiera în România la toamnă, iar între timp să circulăm cu el la festivaluri pentru a găsi distribuitori pentru anumite zone.
 
Pentru mine acest lungmetraj este şi o sărbătoare pentru că am aşteptat 10 ani să ajung aici. Am terminat facultatea de film în 1999. Le urez răbdare şi noroc studenţilor care termină la Film. E o treabă destul de complicată să faci film de cinema. Şi nu neapărat în România.
 
"Cinematograful actual românesc e cinstit cu spectatorii"
 
I.B.: A fost o dificultate în plus faptul că filmul e o coproducţie şi că ai avut o distribuţie compozită?
M.C.: Coproducţia a funcţionat foarte bine. Partenerii noştri francezi şi maghiari au fost un sprijin real pentru că singuri nu am fi putut da drumul proiectului. Sper ca în continuare să existe cadrul necesar realizării coproducţiilor în România. Există un interes activ pentru cinemaul românesc actual. E un lucru care trebuie fructificat în continuare de către producătorii români.
 
I.B.: Cu fiecare scurtmetraj ai încercat un stil diferit. Ce stil ai folosit pentru Morgen?
M.C.: Stilul de filmare, de abordare încerc să îl descifrez în funcţie de personaje, de spaţii, de ritmul scenariului. Pe lângă asta există un moment în care optez pentru anumite soluţii şi încerc să le respect până la final.
 
Cinematograful actual românesc este unul realist. Poate fi asemuit într-un fel cu neorealismul italian. E un cinematograf care se întoarce la starea lui primară, fiind cât se poate de cinstit cu spectatorii, neîncercând să manipuleze sau să distreze de dragul distracţiei. Marele avantaj al filmului european este că încă cultivă cinematograful de autor, de artă.

I.B.: Crezi că ai fi reuşit să debutezi acum în lungmetraj dacă n-ai fi luat Palme d'Or-ul pentru scurtmetraj?
M.C.: Premiul ne-a ajutat să fim mai vizibili - cum s-ar zice. Sistemul european de producţie ia în considerare atât premiile cât şi numărul spectatorilor. Interesul pentru proiectele mele a fost mai mare după luarea premiului de la Cannes. Ne-a fost mai uşor să găsim sprijin atât aici, la CNC, cât şi afară, cu partenerii noştri.
 
I.B.: Cum l-ai găsit pe actorul turc Yilmaz Yalcin şi cum a rezonat la poveste?
M.C.: Actorul turc a fost ales ca urmare a unui casting online pe care l-am făcut împreună cu o companie de producţie din Istanbul. S-au făcut mai multe probe filmate la cererea mea, pe anumite secvenţe din scenariu.  Yilmaz Yalcin m-a impresionat prin naturaleţea şi simplitatea gesturilor. A fost o alegere inspirată deoarece Yilmaz înţelege foarte bine destinul oamenilor nevoiţi să emigreze, venind dintr-o zonă a Turciei care are această problemă.
 
I.B.: Dacă juriul de la Locarno ţi-ar spune: "Îţi dăm Leopardul de Aur cu condiţia ca următorul film să nu-l faci la Salonta, ci la Slobozia şi numai cu actori din sud", ce-ai face?
M.C.: Nu ştiu dacă cei din Locarno ar fi auzit vreodată de Salonta dacă nu se făcea Morgen.
 

Coproducţie româno-franco-maghiară (producătorul român fiind Mandragora, coproducători Slot Machine şi Katapult Film), Morgen (www.morgen.ro) descrie relaţia care se stabileşte între Nelu, un bodyguard de la un supermarket dintr-un oraş de la graniţa cu Ungaria, şi un imigrant turc pe care îl "pescuieşte" din râu. Nelu îl ia acasă, îi dă mâncare şi haine uscate. Turcul îi dă toţi banii rugându-l să-l ajute să treacă graniţa. Cei doi nu vorbesc nicio limbă comună. Nelu îi promite să-l ajute "morgen".

Filmul îi are în rolurile principale pe Hathazi Andras, Yalcin Yilmaz şi Elvira Rîmbu. Imaginea a fost realizată de Tudor Mircea, iar Tudor Pojoni a montat filmul. Marian Crişan este şi autorul scenariului. Morgen va fi prezentat la Locarno în zilele de 7, 8 şi 9 august 2010.
 
Un al treilea lungmetraj românesc, Burta balenei, debutul Anei Lungu şi Anei Szel, va fi prezentat în secţiunea competitivă "Cineasti del presente" în zilele de 5, 6 şi 7 august 2010, în vreme ce Periferic are proiecţiile în 10, 11 şi 12 august 2010.

Vezi o galerie de imagini din filmul Morgen (regia: Marian Crişan) aici.
Citiţi scenariul filmului Morgen, un volum publicat de Editura LiterNet.

Regia: Marian Crişan Cu: András Hatházi, Yilmaz Yalcin, István Dankó, Szabolcs Hajdu, Elvira Rimbu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus