O pisică amuzantă / Garfield, motanul sarcastic

În general, filmele făcute cu eroi creaţi pe calculator care dau repli-ca actorilor au o bună priză la pu-blic, multe pelicule fiind inspirate din benzile desenate din diverse reviste şi ziare pentru copii şi adulţi. Acesta este şi cazul lui Garfield, motan răsfăţat de stăpînul său, care a apărut pentru prima oară în presa americană în 1978.

Portocaliu, vărgat, gras, leneş, nebun după lasagna, nu poate pune gura pe şoricei decît pentru a-i scăpa de o soartă mai vitregă, sunt cîteva dintre caracteristicile eroului nostru, care are de înfruntat o stresantă situaţie: stăpînul Jon Arbuckle (jucat de Breckin Meyer) ia de suflet un căţel, de dragul iubitei sale din liceu, doctoriţă veterinară. Dacă povestea de dragoste între actorii umani este bine trasă de păr, convenţia şi prostia fiind distribuite în părţi absolut egale, relaţia de ură-dragoste între Garfield, motanul cinic, căruia nu-i place lunea şi care declară că "cine se scoală de dimineaţă e nebun", şi căţelul Odie, pasionat doar de propria-i coadă, dar şi un dansator înnăscut, se desfăşoară spectaculos pe linia unei abile parodii. Parodia este adresată filmului de aventuri, dar eroii patrupezi sunt în sine comici, antropomorfismul lor făcînd permanent cu ochiul spectatorului detaşat de drama umană, dar prins de aventurile nefericitului Odie, răpit de un prezentator de televiziune lacom şi tîmp cît cuprinde (Stephen Tobolovski).

Meritul principal al filmului, în sine o agreabilă comedie pentru copii, aparţine echipei de realizatori pe calculator ai simpaticului Garfield, care i-au conferit o impresionantă gamă de reacţii, atitudini, gesturi, stări greu de controlat pe viu la un animal în carne şi oase. (De altfel şi actorul ce-l interpreta pe stăpînul lui Garfield s-a bucurat, el fiind alergic la pisici.) Un asemenea film nu este deloc uşor de realizat, geneza sa durînd aproape doi ani, dar rezultatul şi simpatia de care se bucură motanul Garfield acum în lumea spectatorilor de pe toate meridianele sunt o bună răsplată pentru regizorul Pete Hewitt, care a lucrat pe scenariul lui Joel Coen şi Alec Sokolo, după benzile desenate create de Jim Davis (aici şi în rol de producător).