În 26 septembrie 2010, artistul englez va reveni, de astă dată într-un recital solo. Dacă aş fi maliţios, aş spune că cea mai selectă societate pe care cineva o poate avea, este cea în care se află 'singur cu sine'. Însă, amintindu-mi de interpretare dramatică a Sonatei pentru vioară şi pian în do minor de Ludwig van Beethoven, împreună cu violonistul Joshua Bell (protagonistul serii muzicale din 11 mai 2010), alung ideea. Am resimţit atunci o imensă împlinire spirituală dată de interpretarea celor doi muzicieni de elită şi i-aş mai asculta cu mare plăcere.
Pianistul Sam Haywood trăieşte actualmente la Berlin. El s-a născut în Lake District, o regiunea muntoasă din nord-vestul Angliei şi a început să cânte la pian de la şase ani. Printre primii săi profesori au fost David Bonser şi David Hartigan. La vârsta de treisprezece ani pianistul a câştigat premiul al doilea al Concursului Young Musician of the Year - BBC. A obţinut apoi prestigiosul premiu Isserlis acordat de Societatea Filarmonică Regală. A urmat o perfecţionare cu Paul Badura-Skoda la Viena şi cu Arthur Schnabel (ultimul discipol al profesoare italiene Maria Curcio), la Royal Academy of Music din Londra.
Sam Haywood a susţinut concerte şi recitaluri în prestigioase săli precum: Queen Elizabeth Hall din Londra, Konzerthaus din Viena, Salle d'UNESCO din Paris, Mendelssohnhaus din Leipzig, Philharmonie la Berlin, Stadtcasino din Basel. A interpretat muzică în Marea Britanie, Scandinavia, Olanda, Andorra, SUA. şi Turcia. Repertoriul său este divers: pianistul cântă muzică de Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Schubert, Schumann, Brahms, Rachmaninov, Martinu, Ravel, Poulenc, Şostakovici, Alkan, Field, Kishi, Rosetti, precum şi compoziţii şi aranjamente proprii.
Artistul a înregistrat opusuri de Frédéric Chopin, Johannes Brahms, Modest Musorgski, Franz Schubert şi Franz Liszt. De curând, pianistul a realizat un documentar despre Felix Mendelssohn, împreună cu violoncelistul Steven Isserlis, la BBC. Pianistul este implicat constant în proiecte educaţionale şi a fost coautor la o operă pentru copii. Probabil că micii melomani şi părinţii lor îl cunosc mai degrabă pe Sam Haywood după compoziţia sa The Song the Penguins (Cântecul Pinguinilor), din filmul La marche de l'empereur, editat de Emerson Editions UK (http://www.samhaywood.com/downloads.htm).
Pianistul a realizat şi un aranjament al Romanţei (partea a doua Larghetto) din Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în mi minor, op. 11 de Frédéric Chopin (pe care ni-l va oferi în recitalul său de la Ateneul Român) şi a compus, de asemenea, miniaturi pentru pian, precum: Toamna în Varşovia, Mică Fantezie spaniolă, Mic canon şi cântec melancolic din Suita EAA, Pisoiul grec, Trei variaţiuni finale şi Presto din Variaţiunile lui Hummel.
În timpul liber, Sam Haywood practică iluzionismul şi face drumeţii, mai ales în locurile natale - Lake District.
După apariţia de la Ateneul Român din Bucureşti, pianistul va avea un program artistic foarte încărcat: recital cu violonistul Ken Aiso la The Forge Art Venue, Londra, în noiembrie 2010, tot cu Ken Aiso turneu în Japonia; apoi la începutul lui 2011 un turneu în SUA, împreună cu violonistul Joshua Bell, apoi recitaluri şi concerte la Varşovia, Moscova, Sankt Petersburg, Viena, Praga, Londra şi un turneu în America de Sud...
La 26 septembrie 2010, într-un recital din cadrul de acum cunoscutei Cruciade a culturii, Sam Haywood va interpreta Charles-Valentin Alkan (1813-1888) - Barcarola în sol minor, op. 65 nr. 6, Frédéric Chopin (1810-1849) - Barcarola în fa diez major, op. 60, Balada nr. 2 în Fa major, op. 38, Balada nr. 4 în fa minor, op. 52, Scherzo nr. 2 în si bemol minor, op. 31, Scherzo nr. 1 în si minor, op. 20, Nocturna în Reb major, op. 27 nr. 2, Poloneza nr. 6 în La bemol major, op. 53 (Eroica), Chopin în aranjamentul lui Haywood - Romanţa din Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în mi minor, op. 11 şi John Field (1782-1837) - Nocturna nr. 2 în do minor, H. 25.
Iată câteva cuvinte despre aceste lucrări şi compozitorii lor. Charles - Valentin Alkan s-a născut la Paris, în 30 noiembrie 1813 şi a murit în 29 martie 1888. El reprezintă linia de mari virtuozi romantici Paganini, Thalberg, Liszt şi Chopin (de altfel, Alkan a fost un prieten al lui Frédéric Chopin). Ferrucio Bussoni spunea despre Alkan că a fost unul dintre cei mai importanţi compozitori pentru pian, de după Beethoven. Alkan a obţinut în anul 1932 o importantă distincţie la Premiul Romei. A scris exclusiv pentru pian. Studiile sale în toate tonalităţile minore sunt comparabile ca dificultate cu cele transcendentale compuse de Franz Liszt. A compus barcarole, nocturne, variaţiuni, rondo-uri, concerte de cameră, improvizaţii, trio-uri, marşuri, bourrée-uri, scherzo-uri, menuete, impromptu-uri, capricii, preludii, toccatine şi sonatine. În ciuda unei lungi perioade de obscuritate, în secolul XX şi în prezent, interesul pentru compoziţiile sale a revenit.
Barcarola în fa# major are o nostalgie aparte, o armonie desăvârşită, iar ascultarea ei conferă un echilibru deosebit prin izoritmia melodiei (mâna stângă a pianului):
Despre Frédéric Chopin - aniversatul anului 2010 -, ce să mai spună cineva astăzi decât: geniu. Iar opusurile sale exclusiv pianistice: cânt neîntrerupt de heruvimi pentru noi muritorii. S-a născut la Varşovia în 1880. A compus cu câteva excepţii: nocturne, preludii, studii, mazurci, valsuri, balade, poloneze, scherzo-uri, impromptu-uri, fantezii, berceuse, trio-uri, sonate, variaţiuni pentru pian şi orchestră, concerte pentru pian şi orchestră. A revoluţionat arta pianistică şi a influenţat evoluţia altor mari creatori precum: Gabriel Fauré, Maurice Ravel, Claude Debussy, Serghei Rachmaninov şi Alexandr Skriabin.
Un concurs internaţional de pian care poartă numele de Frédéric Chopin are loc din cinci în cinci ani la Varşovia. Tot acolo a avut loc un concert maraton (zi şi noapte) de 171 de ore, între 22 februarie şi 1 martie 2010 (după datele limită ale controversatei zile de naştere a compozitorului), în cursul căruia s-au produs printre alţii: Ivo Pogorelić, Murray Perahia, Daniel Barenboim, Evgeny Kissin, alături de cei 250 de muzicieni programaţi. Tot în amintirea lui Chopin, pianistul franco-libanez Abdel Rahman El Bacha a interpretat la Nantes, într-o singură serie de concerte, toată opera lui Chopin, în ordine cronologică.
Iată o mostră din dantelăria sonoră chopiniană, o piesă plină de romantism, lirism şi virtuozitate - Scherzo nr. 2 în sib minor (dedicat contesei Adèle de Fürstenstein). Lucrarea va putea fi ascultată în recitalul lui Sam Haywood din 26 septembrie 2010, de la Ateneul Român din Bucureşti:
Robert Schumann spunea despre acest Scherzo că el e dominat de "o sensibilitate debordantă, îndrăzneală, dragoste şi dispreţ."
Printre primii compozitori care au scris în genul nocturnei se află irlandezul John Field (1782-1837). El a compus concerte, sonate, cvintete, nocturne, valsuri, preludii, pastorale, variaţiuni, divertismente, marşuri şi rondo-uri pentru pian şi i-a influenţat în creaţia lor pe Chopin, Brahms, Schumann şi Liszt.
Iată cum sună Nocturna sa nr. 2 în do minor, pe care pianistul Sam Haywood o va interpreta în finalul recitalului său din România, o miniatură ce exprimă o confesiune plină de tremur:
Şi dacă echinocţiul din preajma evenimentului muzical, ne va conduce spre diminuarea luminii diurne, muzica pe care o vom asculta atunci, în interpretarea lui Sam Haywood, va spori desigur lumina bucuriei din sufletele noastre.