Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Premiile Gopo 2010

NU - Premiile Gopo, 2010


Alex. Leo Şerban

HBO Club, mai 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Sau de ce, uneori, e mai sănătos să NU girezi, să NU te afişezi, să NU (te) pozezi, să NU socializezi, să NU te deranjezi punându-te la ţol festiv şi călcând "pe covorul roşu" -  şi, dacă eşti critic, să NU faci parte din decor. Dar să votezi.
 
NU am fost la gala premiilor Gopo. NU-mi place "locaţia" şi NU mi-au plăcut nominalizările din 2010 (= cele mai proaste de când s-a înfiinţat premiul, acum patru ani).

NU înţeleg de ce juriul de la Cel mai bun film european (oameni mai tineri şi cu nume mai puţin sonore) a putut să facă o treabă atât de bună, iar ditamai juriul "mare", nu. NU înţeleg (nici eu!) de ce au fost nominalizate doar patru titluri la categoria Cel mai bun film, în condiţiile în care se puteau face cinci. NU înţeleg ce-a fost în mintea juriului nominalizând de 11 ori Cea mai fericită fată din lume şi doar de 4 ori Pescuit sportiv. NU înţeleg de ce primul a fost nominalizat la categoria cea mai importantă, iar cel de-al doilea, nu. NU înţeleg de ce şi de unde acest boicot în legătură cu una dintre cele mai îndrăzneţe propuneri regizorale de după 1990.

NU înţeleg cum aceiaşi oameni care au votat Poliţist, adjectiv la atâtea categorii, demonstrând deschidere de minte şi dorinţa de a fi (măcar din snobism) în pas cu avangarda, au închis ochii în faţa lui Pescuit sportiv: li s-a părut, oare, că premierea lui Porumboiu e o concesie suficientă făcută "aerului timpului" şi că prea mult aer proaspăt strică?

NU înţeleg argumentul unora cum că lăsarea pe dinafară a lui Sitaru s-ar datora lipsei unui "producător puternic" în spatele lui: mi s-ar părea trist şi grav să fie aşa, asta ar însemna că "micii producători" nu mai pot spera, vreodată, la un Gopo şi că "marii producători" (dar ce înseamnă, de fapt, "mare" în România?!) vor face jocurile în sistem monopol.

NU cred că trebuia uitată nici Ioana Flora la categoria Cea mai bună actriţă într-un rol principal: practic, Pescuit sportiv avea 3 (trei) actori în roluri principale, aşa că trebuiau nominalizaţi toţi trei. NU înţeleg prin ce a fost mai bună Hilda Peter decât Maria Dinulescu: Peter e o actriţă de teatru, iar lucrul acesta se vede în Katalin Varga!


NU înţeleg prin ce a fost mai bună imaginea lui Marius Panduru din Poliţist, adjectiv decât cea a celorlalţi directori de imagine nominalizaţi: Panduru e un profesionist excelent, asta ştiam, dar mai luase deja - după socoteala mea - cel puţin un Gopo (inclusiv în 2009!), aşa că nu cred că s-ar fi supărat dacă premiul de imagine s-ar fi dus, în 2010, la un coleg al său (dovadă că Panduru nici nu era în sală).

NU înţeleg de ce Călătoria lui Gruber a fost încă şi mai vitregit decât Pescuit sportiv, nefiind nominalizat nici la Cel mai bun film, dar nici la regie (la scenariu împărtăşind aceeaşi soartă cu Pescuitul): dacă Adrian Sitaru e "prea tânăr" şi "mai are timp să aştepte", să-nţelegem că Radu Gabrea trebuie - ce? să mai "confirme"?! Călătoria lui Gruber e cel mai bun film al său de după '90, NU l-au văzut?

NU înţeleg de ce, când gala premiilor Gopo a ajuns la a patra ediţie, această a patra ediţie a fost atât de ezitantă şi de "hurducăită": nu se presupune că experienţa aduce cu sine siguranţa şi know-how-ul? NU mi-au displăcut (ca Iuliei Blaga) "vizualurile" marca Gontz, dar restul ceremoniei a fost o însăilare poticnită de momente ratate. NU ştiu de ce, în România, trebuie să existe - mereu! - "probleme cu sunetul" pe marele, ca şi pe micul, ecran (atunci când sunt transmisii live). NU ştiu cum s-a auzit din sală, dar de acasă, din faţa televizorului, a fost atroce!

NU e în regulă, apoi, ca discursurile cele mai aşteptate să fie atât de scurte şi de banale: înţeleg că emoţiile sunt mari, dar oamenii ăia sunt totuşi profesionişti, iar unii dintre ei chiar actori, aşa că puteau să înveţe un text mai de doamne-ajută! (NU pot să nu amintesc, aici, discursurile cele mai reuşite: cel al tânărului Tudor Jurgiu, cel al etaloneuzei Gina Stoica, cel al scenografului Cristian Niculescu, cel al E.S. Henri Paul şi cel al venerabilei Draga Olteanu-Matei.)

În fine, NU înţeleg de ce scriu aceste lucruri, în condiţiile în care am declarat că NU mai scriu despre cinema: probabil că enervările dispar mai greu decât pasiunile.




 Toate articolele despre Premiile Gopo 2010
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Mult glamour pentru nimic - Premiile Gopo, ediţia 2010, Matei Martin
 Poliţist, adjectiv triumfă la o ediţie istorică a Galei Premiilor Gopo, 2010, Comunicat de presă
 Cîştigătorii premiilor Gopo, 2010, Comunicat de presă
 Au mai rămas câteva ore până la startul Galei Premiilor Gopo, 2010, Comunicat de presă
 Lista nominalizaţilor la Premiile Gopo, 2010, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Premiile Gopo 2010


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer