Observator Cultural / octombrie 2010
A investi, pe perioadă de criză, într-un foarte tînăr regizor, mai ales cînd proiectul său vizează un spectacol după o piesă de Henrik Ibsen, este un gest pe care puţine teatre şi l-ar asuma. În ciuda riscurilor pe care receptarea unui astfel de spectacol ar fi putut să le implice, Teatrul "Maria Filotti" din Brăila a ales să-i acorde încredere lui Vlad Cristache, proaspăt absolvent al UNATC (2009), în prezent masterand tot în cadrul UNATC, şi să deschidă stagiunea 2010-2011 cu spectacolul său, Peer Gynt, jucat pe 1 şi 2 octombrie 2010.

Peer Gynt, iniţial parte dintr-un proiect mai amplu, a cărui finanţare nu a fost aprobată de AFCN, şi-a găsit sprijinul financiar - datorită demersurilor făcute de Rodica Antonescu, director interimar al Teatrului - de la Ambasada Norvegiei în România. Øystein Hovdkinn, ambasadorul Norvegiei, prezent în seara primei reprezentaţii, şi-a exprimat încîntarea faţă de modul în care Vlad Cristache a ales să pună în scenă piesa lui Ibsen, sugerînd eventualitatea unei reprezentaţii şi pe scena teatrelor din Norvegia.
 
Misiunea tînărului regizor, aceea de a aduce în contemporaneitate o piesă din anul 1867, a fost una dificilă, care ar fi putut să eşueze din două motive: în primul rînd, alegerea unui protagonist care nu ar fi fost capabil să susţină crescendo-ul conţinut de evoluţia lui Peer şi, în al doilea rînd, impunerea un exces de hipermodernitate, ce ar fi împins spectacolul, inevitabil, înspre linia kitsch-ului. Vlad Cristache a reuşit, însă, cu succes să evite aceste două capcane: l-a distribuit, în mod fericit, pe Marius Stănescu în rolul dificil al neînţelesului Peer şi a păstrat, fără ca aceasta să devină obositoare, linia textului ibsenian, evident, livrată într-un ambalaj recognoscibil pentru omul contemporan. Scenografia, semnată de Gheorghe Mosorescu şi bazată tot pe un proiect al lui Vlad Cristache, aduce aportul necesar de modernitate pentru ca subiectul piesei lui Ibsen să poată fi exploatat pe deplin.
 
Marius Stănescu, actor invitat de la Teatrul Odeon, s-a dovedit a fi alegerea ideală pentru interpretarea eroului din mitologia norvegiană, Peer Gynt, cel care caută întreaga viaţă să fie "el însuşi", dar, paradoxal, tot ceea ce face îl îndepărtează de sine. Un rol solicitant fizic şi emoţional, interpretat cu pasiune, atît în scenele sumbre şi groteşti cu priculicii către care Peer este, un timp, atras, cît şi în cele cu o puternică încărcătură simbolică - precum meditaţiile referitoare la natura umană, descoperirea ironică, după 40 de ani de peregrinări, a faptului că împlinirea şi libertatea puteau fi găsite chiar în locul de unde fugise şi că metoda "ocoleşte, coteşte şi lasă mereu loc de retragere" nu a făcut decît să îi rateze şansele la o reală cunoaştere de sine. Asemenea lui Faust, după lungi rătăciri în care cunoaşte şi exotismul, şi bogăţia, şi trădarea, ajunge să fie salvat prin iubire: Solveig - interpretată cu naturaleţe de Alexandra Sălceanu -, cea care îl aşteaptă, fidelă, zeci de ani, îmbătrînind de dor şi de speranţe, îi redă liniştea. O viaţă mediocră şi iresponsabilă - trăită, culmea, cu strădania nebună de a evita tocmai mediocritatea - este salvată prin sacrificiul singurei persoane pentru care Peer a însemnat ceva.
 
Încă o alegere inspirată a lui Vlad Cristache este cuplul Marius Stănescu - Alexandra Sălceanu: ingenuitatea şi delicateţea cu care Alexandra Sălceanu o interpretează pe inocenta Solveig pun şi mai bine în valoare metamorfozele prin care trece personajul lui Stănescu şi căderea sa în meschinărie şi ratare: de la adolescentul rebel care vrea să se opună convenţiilor societăţii la bărbatul îmbogăţit şi, apoi, la bătrînul sărac, pedepsit pentru aroganţa sa. Pe cît de discretă este prezenţa sa în relativ rarele scene în care apare pe parcursul spectacolului, pe atît de important este rolul său în turnura pe care o ia destinul lui Peer.
 
Peer Gynt are toate premisele pentru o carieră şi în afara scenelor teatrului românesc. Vlad Cristache şi echipa sa merită o afirmare internaţională. 
 
Teatrul "Maria Filotti" Brăila
Peer Gynt de Henrik Ibsen
Regia: Vlad Costache
Scenografia: Gheorghe Mosorescu
Cu: Marius Stănescu, Liliana Ghiţă, Alexandra Sălceanu, Adrian Nicolae, Emilia Mocanu
De: Henrik Ibsen Regia: Vlad Cristache Cu: Marius Stănescu, Liliana Ghiţă, Alexandra Sălceanu, Adrian Nicolae, Emilia Mocanu

2 comentarii

  • Locuri comune.
    Catalina Despot, 19.10.2010, 20:24

    Eu nu inteleg acest titlu. El putea sa fie la fel de bine "curajul de a pune cehov" , "curajul de a pune caragiale" "curajul de a pune horia girbea(asta da curaj!)" sau mai simplu " curajul de a pune (in scena)". Daca omul a invatat meserie atunci sa isi faca meseria. Nu incercati sa imi sugerati ca a pune in scena Ibsen e ceva special. Si in fond dvs de unde stiti stimata dna cronicar ? O sa ajungeti sa spuneti ca e un act de curaj , de eroism chiar acela al unui tanar regizor sa puna in scena o piesa. Ia mai terminati cu poncifele astea care nu spun nimic despre un spectacol. Sau poate nu e nimic de spus despre acest spectacol si dvs aveati o norma la ziar de bifat ?

  • peer gynt
    adina, 20.10.2010, 15:16

    Punerea in scena a poemului PEER GYNT care in forma initiala ar dura 8 ore ,adaptarea si montarea reprezinta o misiune grea pentru orice regizor De ce credeti ca
    s-a montat doar de 3 ori in ultimii 50 de ani : Dinu Cernescu in anul 1957 ,Catalina Buzoianu in anul 1972 ,David Zinder in anul 2008 . si o montare de exceptie dar nu in Romania ,in SUA cu un buget de ordinul milioanelor de euro a lui Liviu Ciulei
    Din acest motiv este o dovada de curaj pentru un tanar regizor sa debuteze cu Peer Gynt si dupa succesul pe care l-a inregistrat spectacolul se poate spune ca a reusit Titlul se refera la curajul de a pune in scena PEER GYNT ,iar consumatorii de teatru stiu de ce

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus