Recomandăm Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu (1)

Am văzut Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu pe un monitor, cu autorul în spate şi cu Livius Ciocârlie alături, cu două luni înainte să fie prezentat la Cannes. Era o "copie de lucru" dar, chiar şi după acea "copie" imperfectă tehnic, puteai vedea că este vorba despre un film profund original. Nu era ceea ce se numeşte "documentar"; nu era nici ceea ce se numeşte, mai nou, "pseudo-documentar"... Era, într-adevăr, ceea ce aveam să scriu mai tîrziu pentru prezentarea de la TIFF: un lungmetraj de ficţiune cu personaje reale.

Am "însoţit" apoi, dacă pot spune aşa, filmul lui Andrei Ujică aproape pas cu pas. Autorul s-a sfătuit cu mine în diverse chestiuni (numai cine nu-l cunoaşte pe Ujică nu ştie cît de precis poate să fie cu fiecare detaliu, cu fiecare nuanţă...). Abia aştept să-l revăd pe marele ecran de la Sala Palatului, la premieră, pentru a fi mai atent la tot ceea ce mi-a scăpat la prima vizionare. Pentru că n-am nici umbra unui dubiu: Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu este filmul cel mai inteligent, mai inovator şi mai tulburător pe care l-a dat cinematograful românesc. E ca şi cum ai vedea 25 de ani de Istorie pe derulare rapidă (3 ore); dar acele 3 ore sînt suficiente ca să te gîndeşti. La Ea, la "ei" şi la tine - strivit între Ea şi "ei".

(http://twitter.com/alsbyals)

Notă LiterNet: Spuneţi la [email protected] care sînt filmele româneşti ale anului 2010 pe care le-aţi văzut şi de ce (nu) le-aţi iubit (în maxim 5 rânduri, în word, cu diacritice) şi cele mai bine argumentate păreri vor apărea pe LiterNet.