În duminica în care
Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu era prezentat la
TIFF, trebuia să plec în Germania. Încurcăturile cu biletele de avion
m-au făcut să rămîn în Cluj şi astfel, să văd filmul lui Andrei Ujică. Nu
l-am considerat vreun semn, dar toate cele 3 ore de imagini propagandistice cu dictatorul mi
s-au părut a fi o lecţie de istorie necesară tuturor. Pentru că în ea suntem,
într-un mod subtil, nu doar personaje secundare. Modul în care Ceauşescu
şi-ar fi privit trecutul e totodată şi opera noastră. Iar fără să recunoaştem asta, vom rata orice destinaţie
de-acum încolo.

Notă LiterNet: Spuneţi la
scrie_la_liternet@liternet.ro care sînt filmele româneşti ale anului 2010 pe care
le-aţi văzut şi de ce (nu)
le-aţi iubit (în maxim 5 rânduri, în word, cu diacritice) şi cele mai bine argumentate păreri vor apărea pe LiterNet.