Cronica de (ceva mai mult de) 5 rânduri: Codrii - FNT, 2010

Textul lui David Mamet face un tablou pointilist al unei relaţii degradate. Refugiaţi în pădure, la malul unui lac, el şi ea încearcă să refacă ceea ce a fost cândva o poveste de dragoste. Problemele apar din ciocnirea tipologiilor. Ea, extrem de volubilă, o sălbăticiune care se ghemuieşte cu tandreţe pe pâmânt, el, introvertit, labil, bântuit de coşmaruri, cu o uriaşă nevoie de siguranţă. Sinapsa între ei lipseşte sau a fost distrusă. Decorul realisto-simbolist combină o verandă şi o banchetă - balansoar din lemn cu o uriaşă blană de urs, element important şi metaforic al angoaselor nocturne. Autorii fac referiri la un realism magic asemănător spectacolelor lui Liviu Ciulei. Nu contest că o asemănare există. Problema pare a fi totuşi textul. Undeva, cele două personaje nu sunt credibile. Ea este guralivă şi are o idee fixă (să se plimbe noaptea pe ploaie prin pădure) ceea ce o face de la un punct încolo antipatică. El o suportă prea mult, se implică prea puţin, răbufneşte haotic şi îi cedează prea repede. Evoluţia lor are fracturi de logică. Din două, una: ori textul lui Mamet are o hibă, ori personajele imaginate de el sunt atât de diferite de restul lumii că nici spectacolul de la Arad nu le-a prea nimerit. Un spectacol potenţial interesant, încă în stadiu de lucru.

Codrii
Regia: Alexandru Berceanu
Teatrul Clasic "Ioan Slavici" Arad

Biletele se găsesc la teatrele gazdă şi pe www.bilete.ro

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.