Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul Naţional de Teatru, 2010

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Rânduri despre FNT, 2010 - Elling


Florian-Rareş Tileagă

noiembrie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Elling (r. Vlad Massaci, producţie a Teatrului de Comedie, Bucureşti) e unul din spectacolele aparent comune, ca subiect, dându-ţi impresia că aşa ceva ai mai văzut în film, în teatru, în romane. Probabil că da, povestea - iniţial în proză (romanul Fraţi de sânge de Ingvar Ambjornsen), dramatizată apoi de Axel Hellstenius şi Peter Naess - conţine un caz universal uman şi intens folosit în artă: situarea omului în afara societăţii, într-un cocon de stereotipuri. Protagonist e Elling (Marius Florea Vizante), paranoicul prin definiţie, înghiţit de frustrări, a cărui viaţă s-a consumat în umbra mamei. Speriat de oameni, marginalizat, face totuşi pe şeful cu prietenul său Kjell Bjarne (Sandu Pop), un uriaş blând, virgin la 40 de ani, al cărui unic gând sunt "ţâţele mari". S-au cunoscut în sanatoriu iar acum împart o locuinţă socială, ocazie cu care se iluzionează că, în sfârşit, "ies în lume". Când, de fapt, intră în tot soiul de prietenii şi anturaje ciudate.

Centrat pe caractere, Elling este, implicit, spectacol actoricesc. Cuplu clasic de "bosul şi mototolul", prin excelenţă anti-eroi, Elling şi Bjarne compun situaţii teribil de suculente, ca umor, şi credibile, ca autenticitate, uneori vrednice de One Flew Over the Cuckoo's Nest (r. Milos Forman, 1975). Pe de o parte e jocul spumos al lui Vizante, năpădit de gesturi fixe, ticuri, bâlbe şi istericale, de şoapte urlate şi glas precipitat. Pe de altă parte, e Sandu Pop - da, Văru' Săndel din videoclipurile semi-obscure ale programelor etno - care joacă stângăcia şi smiorcăiala lui Bjarne într-o manieră uimitor de echilibrată. În ciuda unor excese de joc (cu accente de bâlci, pentru plăcerea publicului...), Sandu Pop se dovedeşte a fi foarte util spectacolului, prin fizionomie, gestică, voce, completând aproape fără fisuri duo-ul actoricesc.

Dar dincolo de actori, spectacolul e produsul unei lecturi regizorale preocupate de poveste, de personaj, de emoţie. A rezultat acest cursiv Elling, marca Vlad Massaci prin controlul ritmului şi linearitatea naraţiunii, citeaţă de la un capăt la altul şi (cum altfel într-un spectacol de Massaci?) marca Andu Dumitrescu, cu ale sale soluţii atât de clare şi expresive în decoruri şi proiecţii video. Bottom line, un spectacol clar, apăsător, liric, amuzant, în care găseşti o specie rară de umor: comicul înduioşător, provocator de râsete şi milă.

Elling
Regia: Vlad Massaci
Teatrul de Comedie, Bucureşti

Biletele se găsesc la teatrele gazdă şi pe www.bilete.ro

Descarcă programul FNT 2010 aici.





 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2010


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Florian-Rareş Tileagă


Alte articole

 Alte rânduri despre FNT 2010, Florian-Rareş Tileagă
 Mainstream-ul românesc - FNT 2010, Oltiţa Cîntec
 Castellucci: note de lectură - Hey, Girl!, Iulia Popovici
 Străinii din FNT 2010, Eugenia Anca Rotescu
 Aşteptări versus aşteptări, show pentru show - FNT 2010, Veronica Plăcintescu
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2010


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer